vineri, 31 decembrie 2010

Happy New Year!

Inca un an s-a dus si face loc altuia, poate cu mai mult noroc si mai multa deschidere de minte.
Un an in care multe din vise ni s-au naruit, dar si cu altele ce s-au implinit, cu asteptari mari si realizari putine, cu dorinte de mai bine... 

A venit momentul sa ma gandesc si eu la anul ce azi, 31 decembrie 2010, il inchei, dorindu-mi tot mai bine. Pentru mine, a fost un an de multe realizari, de implinire sufleteasca si profesionala, un an in care am invatat multe tocmai din greselile mele, un an in care am invatat sa pretuiesc mai mult pe cei din jurul meu, dar si pe mine. 12 luni ce au avut fiecare o insemnatate aparte, avandu-va pe voi aproape!

E momentul in care mi-as dori sa pot spune numai lucruri bune si asa voi face, desi va marturisesc, despre altceva vroiam sa scriu, dar o las pentru la anul...
As vrea ca pentru fiecare dintre voi sa fi fost un an pe atat de bun pe cat vi l-ati inchipuit la finalul anului trecut, ori macar pe jumatate, si sa reusiti sa va bucurati de fiecare particica din succesul vostru.

Inchei prin a va dori tuturor sa aveti un an nou cu multe impliniri, cu sanatate si noroc, cu bani cat sa nu duceti grija zilei de maine, cu multa iubire si cu tot ce poate viata sa va ofere mai frumos! Si nu in ultimul rand, o petrecere de Revelion deosebita in compania celor mai dragi persoane! La Multi Ani!

vineri, 24 decembrie 2010

Craciun Fericit!

Cozonacul e gata, sarmalutele sunt aburinde, prajiturile pe platouri si bucuria in inimi.

A sosit clipa sa ne bucuram de toate, dar mai ales de dragostea celor din jurul nostru si de atentia lor. 
Mosul cred ca s-a impotmolit pe undeva, pentru ca zapada nu mai e, si sania nu mai aluneca...dar va ajunge...

Am ales cateva cuvinte pentru a va ura voua, tuturor, un Craciun minunat, caldura in inimi si pace in suflet, cu masa bogata si ceva mai multa bunatate! 

Craciun Fericit!

luni, 20 decembrie 2010

Iarna copilariei mele

Ne apropiem cu pasi repezi de cea mai "calda" sarbatoare a anului, Craciunul.
Spun cea mai calda pentru ca e singura data in an cand ma analizez cu adevarat ,cand gandurile mele se indreapta asupra inimii si sufletului.

Imi aduc aminte cu sete si dor de acele vremuri, cand bradutul impodobit in sufragerie emana miros placut de rasina, de globurile sparte chiar inainte de a le pune in pom, ori de mirosul de scortisoara... Nerabdarea serii de 24 decembrie era esentiala surprizei "Pe unde a reusit sa ajunga la brad?!". Si-mi mai aduc aminte cu cata siguranta imi spunea mama "A venit mosul!", iar eu ferm convinsa, o contraziceam "Am fost acum 2 minute, nu a venit!"
Mi-a ramas intiparit in minte si inima mirosul portocalelor, a turtei dulci, a cozonacului si prajiturilor, gustul marului copt cu scortisoara si...
Seri la sanius, calaritul porcului imediat dupa ce si-a dat ultima suflare, desi acum 5 minute plangeam pentru el, caldura sobei din bucataria de iarna de la tara, pelincile facute de bunica cu nuca si julfa, colindele din seara de ajun, toate mi-au ramas in suflet. 

Din pacate multe obiceiuri s-au pierdut, prin orase nu mai vezi copiii colindatori, decat poate vreo doi pui de tigani cantand fara ritm ori sens, cu o stea in dotare, vesnica "Steaua sus rasare!", sarbatorile de Craciun se petrec la restaurant ori in afara tarii, povestile bunicilor s-au schimbat cu emisiuni TV de divertisment...
Mi-e dor de sarbatorile copilariei mele, de tot ce au insemnat ele. Mi-e dor sa mai fiu copil!

Tu cum iti aduci aminte de sarbatorile de Craciun?!

duminică, 12 decembrie 2010

Vreau sa plang...

Stau in pat de mai bine de juma' de ceas si nu pot sa adorm...
Ma incearca o stare de melancolie cumulata cu durere si dorinta. Gandurile nu-mi dau pace si vreau sa plang...dar nu pot.
Vreau sa plang pentru trecut si viitor, pentru amintiri frumoase ori dureroase, pentru vechi cunostinte sau pentru actualele prietenii. Vreau sa plang pentru mine si pentru acea inima ce a suferit din naivitate si credulitate. Vreau sa plang pentru toate filmele ori melodiile emotionante pe care le-am vazut ori auzit vreodata.

Vreau sa plang de bucurie caci e luna decembrie, luna dedicata zambetelor, copiilor si cadourilor, luna ce imi place sa o denumesc totodata luna surprizelor. 
Vreau sa plang gandindu-ma la tine, suflet singur, ce-ti doresti in viata o farama de iubire.

Si dorinta-mi devine realitate. A reusit! O lacrima imi umezeste obrazul cu o licarire de cristal si alearga spre buzele incinse unde se stinge, si stiu ca-i de la tine mesaj de "Numai bine!"

joi, 9 decembrie 2010

Nu-mi place...

Lovita zi de zi de realitatea crunta m-am hotarat sa pun pe hartie lucrurile ce ma deranjeaza, sub titlul simplu "nu-mi place". Fara prea multe alte cuvinte, metafore, arhaisme sau neologisme, atat in limbaj cat si in gandire, incep:
  • nu-mi place ca lumea e din ce in ce mai trista, iar zambetul e tot mai scump;
  • nu-mi place ca natura moare sub ochii nostri, iar noi nu facem nimic in acest sens, ba din contra;
  • nu-mi place ca ai nostri copii sufera tot mai multi de diverse maladii, ori de pe urma sistemului sanitar, educational ori politic al acestei tari;
  • nu-mi place ca toti se panicheaza la ziua de azi si nu mai vad progresul zilei de maine;
  • nu-mi place sistemul romanesc, de "pile" si spagi, totdeauna mascate, dar foarte evidente;
  • nu-mi plac medicii care nu isi dau interesul in meseria pe care si-au ales-o;
  • nu-mi place ca tinerii urmeaza cu totul alte profesii decat ar fi visat;
  • nu-mi place ca marile personalitati sunt uitate si ca sunt promovate fetele cu sanii mari si fara creier.
Si sunt atatea ce nu-mi plac, dar pun un punct, sau poate trei, cu gandul ca ceva se va schimba, si-mi va placea...

Admiratia - respectul vremurilor trecute

Recunosc, nu mi-a venit ideea brusc si spontan asupra acestui subiect. L-am observat, culmea, pe profilul unui baiat, pe un site de socializare.
E drept, nu erau decat vreo doua fraze, care nu mi-au spus prea multe, sau cel putin nu pe cat as vrea eu sa spun sau la cate ma gandesc spunand acest cuvant, "ADMIRATIE".

Admiratia, in opinia mea, e un cumul de mai multi factori cum ar fi respectul si onoarea, consider ca persoana pe care o admir e un exemplu bun de urmat.
E adevarat ca admiram diverse personalitati, medici, artisti, dansatori, preoti, sportivi, dar cati dintre ei merita cu adevarat admiratia noastra?
Tocmai de aceea cel mai mult ii admiram pe parinti, modelul cel mai aproape pe care fiecare dintre noi il urmeaza.

In final, citez tocmai pe cel care m-a inspirat pentru acest post, iar voua va doresc, cum imi doresc si mie, sa aveti cat mai multe persoane in jurul vostru pe care sa le admirati si sa le urmati!

"Admiratia este una din formele bunatatii si simpatiei omenesti. Cea mai aleasa poate, fiind cea mai fecunda. Vai de tineretea care nu stie sa admire! Din sufletul ei avar, uscat ca piatra, nu va rasari nimic."

DEX
"ADMIRÁȚIE, admirații, s. f. Sentiment de încântare, de stimă, de apreciere etc. față de cineva sau de ceva;"

sâmbătă, 4 decembrie 2010

Iarna se numara... cititorii

Din pura curiozitate am "plantat", in dreapta, pe acest blog un chestionar. Un lucru aparent banal, insa pentru mine cu mult substrat. 

Am aflat ca va plac atat imaginile cat si melodiile, atat videoclipurile cat si bancurile, va place sa cititi stiri sau horoscopul, va place sa fiti in permanenta la curent cu starea vremii ori va place sa va jucati si sa dati calificative. Cel mai mult insa va plac tema de fundal si temele de discutie. 
E adevarat, v-am obisnuit ca la inceputul fiecarui sezon sa schimb tema, uneori chiar de mai multe ori pe sezon. Sper ca va place si noua tema tot atat de mult, daca nu mai mult.

Temele pe care le dezbat va marturisesc ca uneori sunt motiv de nopti nedormite, incercand sa gasesc un subiect care sa va faca pe voi, prieteni cititori, sa va capteze si sa va rupa de realitatea crunta. E drept ca deseori si eu ma las cuprinsa de furie, de nemultumire, de frustrare sau pur si simplu de ciuda, insa marea majoritate a temelor sunt din inima, o inima exact ca a voastra, care sufera si plange, care rade si danseaza...

Va multumesc inca o data, si nu uitati ca orice parere e binevenita!

miercuri, 1 decembrie 2010

Sa fim mandri ca suntem ROMANI

Nu voi scrie multe cuvinte, nu voi povesti istoria lumii, nu voi ridica in slavi ori voi injosi pe cineva, nu voi aduce laude si nu voi denigra, nu acum! E tara mea, a ta, a tuturor romanilor! La multi ani, romani!



Multumesc Costy!

Ninge decembrie

Am ajuns si in decembrie... 
Nu ma pricep daca nu deloc, aproape deloc la istorie, iar cei apropiati mie pot confirma lucrul asta, asa ca daca ma veti intreba ce semnifica pentru mine 1 decembrie va voi spune clar si limpede ca e zi libera de la stat si ca odata candva in antichitate s-a realizat "Marea Unire"(1918), ca deh, daca era mica nu se mai punea atata accent pe ea.
Revenind la zilele noastre, 1 decembrie e motiv de festivitati, de bataie pe rating pe canalele nationale (de stat sau private), e motiv de defilare, e motiv de a sta acasa cu ai nostri si de a ne burdusi burtile cu mici si bere, etc.
Nu vreau sa ma lungesc prea mult cu descrieri pe care voi, ROMANII, le stiti deja prea bine, poate mai bine decat ati fi dorit.
Vreau sa le doresc un sincer si calduros "La multi ani!" celor care ieri si-au sarbatorit ziua onomastica, a sf. Andrei, multa sanatate, bani multi si prosperitate! Nu de alta dar in Romania zilelor noastre cam de asta ai nevoie sa poti supravietui.


Iar la final adaug un pasaj de pe bine-cunoscutul site wikipedia care face un rezumat celor aproape 100 de ani de istorie "unita".
"În urma alegerilor prezidenţiale, desfăşurate în decembrie 2009, Traian Băsescu şi-a câştigat dreptul la al doilea mandat consecutiv de Preşedinte al României, după cel obţinut în decembrie 2004. A fost instalat un nou guvern, condus tot de către Emil Boc, în cadrul unei coaliţii formate din PD-L, UDMR, grupul minorităţilor şi grupul parlamentarilor independenţi. PSD şi PNL au preferat să rămână împreună în opoziţie, refuzând participarea la guvernare."

LA MULTI ANI, ROMANI!

SA TRAITI BINE!

joi, 18 noiembrie 2010

Si mi-e dor...

Mi-e dor sa-mi fie dor din nou.
Mi-e dor de tot ce tu insemni. 
Mi-e dor de chipul tau ce cu dor ma privea alungandu-mi dorul din privirea mea. Mi-e dor de mainile tale ce adesea, dorindu-ma, ma alintau atingandu-ma cu dor. Mi-e dor de ochii tai blanzi ce sclipeau in dorul cuvintelor mele.
Mi-e dor de tine, suflet blajin si curat, alaturi de care am impartit dorul.
Dorul tau doare tot mai tare si doresc sa nu-mi mai fie dor. Dar mi-e dor!

Si-atunci cand nu o sa mai fie
Nici dor, nici inima, nici flacara cea vie
Si-atunci cand dorul ma va coplesi
Voi sti doar ca-nc-o data voi mai putea iubi.

Si-atunci cand raurile toate
Vor fi prapastii maturate
Si-atunci cand muntii vor albi
Din nou eu voi putea iubi.

Si-atunci cand marea-nvolburata
Va avea valuri far' de pata
Si-atunci cand codri vor pieri
Atunci voi mai putea iubi.

Iubesc si-acum ca prima oara
Chiar daca scriu un pic cam trist
Caci gandul mi-e ca-n prima seara
Dar tot mai cred ca inca mai exist!

miercuri, 17 noiembrie 2010

Sute...




Ei bine, azi, inaintea implinirii unui anisor al acestui blog, am implinit 400 de cititori, 400 accesari, 800 ochi ce au citit cel putin un cuvant de aici. Va multumesc si va astept in continuare vizita!

luni, 15 noiembrie 2010

Iubeste-o!

Cat de complexa si totodata cat de simpla e femeia!
Vad adesea barbati care-si complica viata pentru ca asa considera ei ca plac femeilor, insa daca ar sti cat e de simplu!
Femeia iubeste atat cuvintele, cat si faptele. Femeia adora imbratisarile si cuvintele frumoase, mangaierile cele mai simple si saruturile cele mai fierbinti. Femeia iubeste florile si razele de soare. E nebuna dupa gesturile delicate si iubeste tot ce e frumos... dar si ce e mai putin atragator.
Da, atat de simplu!
Iti va raspunde cu un zambet la orice salut si cu un multumesc la fiecare compliment... Nu e greu sa o cuceresti...

As vrea sa pot gandi o data la timpul ce va veni mai mult decat la cel ce-a trecut. As vrea sa pot renunta la sentimente atat de simplu cum ma schimb seara inainte de a ma aseza in pat. As vrea ca toate amintirile nefaste sa dispara si sa ramana doar cele fericite. As vrea...

Dar inca mai iubesc
Si nu vreau sa mai gresesc
Din nou sa imi dau iubirea
Si sa gust nefericirea.

Caci inima tot plange
Durerea imi ajunge
Dorinta ma doboara
E tot ca-n prima seara.

Bratele tale din nou ma adora
Si ochi-ti sireti ma-ndruma sa sper
Si totusi, parca, in ultima ora
Sperantele odata cu mine pier

Si vise, si soapte, si buze fierbinti
M-alina in noapte, imi spun iar ca minti
Te vreau langa mine, dar totu-i aevea
Sau crezi ca vreodata voi fi eu FEMEIA?!

sâmbătă, 13 noiembrie 2010

Fara tine...

Si da, au fost zile in care am plans gandindu-ma la tot ce nu a mers corect in desfasuratorul vietii mele... Au fost clipe in care ma gandeam la toti cei din jurul meu si la buna-starea lor, la fericirea lor... 

Azi a venit randul meu sa ma bucur, azi e randul meu sa rad, sa glumesc, sa privesc in jurul meu cu mai mult optimism. 

Azi pot sa privesc inainte cu incredere, speranta si... atat. Fara tine! 
Caci tu nu mai esti si nici nu vei mai fi. 
Oricat de mult mi-as mai dori 
Tu nu ai sa poti vreodata fi 

Cel pe care noaptea il visam, si il strigam si il iubeam si-l asteptam... 

Si cred ca eu nu voi mai fi vreodata acea femeie ce iubea
Cand totu-n jur se prapadea.


...Si erau nopti cand eu plangeam, si ma gandeam, si te rugam... 
Dar nu mai am... s-au terminat si le-am uitat...
Acum e randul tau sa simti ca toata lumea te-a uitat si te-a lasat... 
Acum e randul tau sa plangi, sa rogi si sa invingi... 

marți, 9 noiembrie 2010

And so goes on...

Ultimele zile au fost asemanatoare unui inceput de primavara, cu grade trecute peste pragul de 20, soare cat poti vedea cu ochii, toate inspirau optimism si buna dispozitie!
Eu imi continui deja monotonul program: serviciu, casa, cursuri, insa cu fiecare zi invat inca ceva... Ceva nou, ceva vechi si reactualizat, ceva neintalnit, ceva uitat, ceva pur si simplu... 

Ma cuprinde un dor nebun de a face fotografii in natura si cred ca asta va al 3-lea lucru pe care il voi nota in lista "must do!" de maine. Adevarul e ca ador peisajele de toamna...si de iarna... si de primavara... si de vara... Ador sa contemplez atat peisajele cat mai ales lucrurile marunte... Maine voi acorda atentie fiecarei frunze rosii, caramizie, galbena, uscata ori inca verde... Voi acorda atentie peisajului usor pornografic, copacilor dezveliti si soselelor reci... Sper ca cerul sa nu fie senin, ci norii albi sa se plimbe voiosi inca pe patura albastra.
Un singur regret am... ca toate lucrurile bune, va dura putin, maxim o ora in care ma voi relaxa la maxim...

Un alt lucru bun care tine la fel de putin este aceasta piesa pe care i-o dedic unui amic ce mi-a intrat la inima si caruia ii dedic, cu ghilimele de rigoare, aceasta postare, pentru ca si el e la fel de sensibil ca mine...

Maine o zi mai buna, mai frumoasa, mai reusita si mai implinita... mie si, mai ales, voua!


vineri, 5 noiembrie 2010

Dedicatie camerei mele

Mirosul portocalei ce tocmai am desfacut-o s-a amestecat subtil cu atmosfera usor melancolica a camerei mici si oarecum dezordonata intr-o ordine fireasca.
Gandurile si ele s-au amestecat si au conturat un peisaj nu tocmai prielnic rasetelor, ci mai degraba viselor.
Ceaiul baut repede acum mai bine de-o ora imi creaza o stare de bine, de linistire interioara. 
Toate imi dau un suflu de energie, mai mult psihica decat fizica, optimism si ganduri pozitive.
Stau in pat... si gandesc... si stau... si scriu... Da! Iubesc sa scriu! Iubesc sa scriu despre ce ma inconjoara, iubesc sa scriu despre persoanele dragi mie, iubesc sa scriu despre lucruri frumoase...
Dar revin la camera cu aer trist si totodata vesel. Verdele ce ma inconjoara imi insufla speranta, galbenul lenjeriei imi ofera adrenalina, iar mobila din culori pale imi confera caldura.
Mi-aduc aminte cu zambetul pe buze de toate schimbarile suferite din nehotararea mea... cat de tacuta a acceptat totul, cum totul era firesc.
Mirosul cojilor de portocale nu ma lasa in pace si ma face sa ma gandesc mai departe... si cate s-au petrecut aici!
E muzica-n surdina si-un ceas ticaie a inserare, a "noapte buna". Si totusi ceva e lipsa... 

Si poate va sa fie de-acum o vesnicie
O camera, un suflet si-o inima ce-asteapta s-o aline
O inima duioasa, un dulce coltisor 
C-o alta portocala si-un ceai linistitor
Cu ganduri ce-l framanta adesea-n inserare
Si-un monolog c-acesta tot spre a mea mirare.

As vrea sa cred ca-n lumea asta mare
E-un suflet ce asteapta iar razele de soare
Mirosul vag de toamna stravezie 
Ce-i va aduce iar, usor, melancolie...

Si pun din nou trei randuri pe hartie
Cu glasul gandului iubirii sa ma-nvie 
Sa vad in juru-mi iubirea-ti nepatata
Si lacrima din ochi s-o cred ca e curata.

Mirosuri, gusturi si simturile toate
Sunt parca, adanc in inima fixate
Ma duc cu gandul mereu numai la tine
La tot ce-a fost a mea copilarie!

miercuri, 3 noiembrie 2010

Multumesc!

Astazi voi ocupa putin spatiu pe acest blog cu care v-ati obisnuit deja cu totii pentru a multumi, mai ales a va multumi voua, cititorilor mei, sau de fapt cititorilor sufletului meu.
Da, asa si este... mai des sau mai rar pun pe "monitor", ce-i drept, printr-o tastatura, gandurile mele, simtirile mele, iluziile si deziluziile, fericirea si intristarea mea, suferinta sau lacrimile mele. De cele mai multe ori, se pare, ca aceste cugetari coincid cu ale voastre. 
Nu mica mi-a fost mirarea cand am inceput sa primesc feed-back pozitiv asupra celor scrise aici, fie ea proza sau poezie. Atat prieteni cat si necunoscuti... toti mi-ati fost alaturi si vreau sa multumesc!
In momentul inceperii acestui blog nu speram la sute de cititori, insa ii am... nu speram ca dupa o lectura sa reveniti pentru alta... nu speram ca in cadrul acestor cititori sa fie, ei bine, barbati. Si da! Sunt! Desi blogul se cunoaste clar ca e al unei fete, sensibile si mofturoasa uneori, cu lacrimi si zambete exact ca o fata oarecare, cititori sunt deseori barbatii. Nu stiu de ce o fac, nu ma intereseaza! Pur si simplu le multumesc! 
Multumesc si voua, fetelor, pentru ca m-ati facut sa ma simt implinita si totodata comuna. Mi-ati confirmat ca gandurile mele sunt si ale voastre, m-ati abordat cu prietenie si nu cu invidie. Multumesc! 
De cateva ori s-a intamplat sa vad la statusul vostru cuvinte, fraze, idei din ce le-am scris aici, sa ma incurajati sau sa va bucurati pentru mine. Multumesc!
Ati fost aici cand am avut nevoie de voi, iar eu sper sa nu va dezamagesc niciodata! 

Pentru asta si pentru multe altele VA MULTUMESC!

luni, 1 noiembrie 2010

E toamna

A inceput numaratoarea inversa! Doua luni pana la Revelion sau pana la inceputul unui nou an... 
Distractie la orizont, vacante si cadouri... buna dispozitie, rasete de copii, colinde si zapada in mai putin de 2 luni...
Azi... 1 noiembrie... o zi destul de calduroasa in Bacau pentru un sfarsit de toamna, cu soare si un vant ce iti adia pe la urechi fluturandu-ti parul. O zi in care am privit lumea din jur cu alti ochi, mai ingaduitoare si mai vesela decat de obicei. Azi am vazut in jurul meu zambete si bun simt. Am vazut jocuri de copii si zambetele acestora.
Cu castile in urechi am pornit spre cursurile ce de 2 luni imi capteaza toata atentia, privind in jur la peisajul frumos de toamna. Culori calde care contrastau cu cenusiul asfaltului, cerul de un albastru stralucitor si caini inca veseli plecati la plimbare pe bulevardele Bacaului.
Nu vreau sa scriu nimic de rau in aceasta postare, din contra, vreau sa fie una optimista. Mai pot adauga ca in ultima perioada ma incearca o stare usor depresiva, de singuratate si de instrainare de tot ce se intampla in jurul meu, preferand sa ma inchid intr-o lume, oarecum inchipuita de mine, in care totul este frumos, toti oamenii sunt buni si respectuosi si toate pasarile canta...
Inchei aici pentru a nu trece in extrema cealalta, si anume melancolia, dorindu-va un sfarsit de toamna colorat si un inceput de iarna memorabil. Pe curand!

duminică, 31 octombrie 2010

Mi-am dat de m-am julit

Ei da, perversa ca la Targu Ocna e mai nou si si obraznica ca la Bacau....
De ce spun asta? Pentru ca niste scari, amplasate regulamentar la locul lor au indraznit sa se afle la locul lor in momentul cu pricina si anume cand incercam sa le cobor. Tocul, nenorocitul, s-a agatat cu disperare de treapta anterioara, impiedicandu-mi coborarea lina. Rezultatul... m-am impiedicat de m-am julit... la genunchiul drept, pe cel stang l-am invinetit, un deget vanat si o unghie rupta... Insa nimic nu se compara cu rasetele trase pe urma pataniei si nu a altora cum va vine a crede, ci tocmai de mine...

vineri, 24 septembrie 2010

Time is ticking...

Traim intr-o lume a vitezei, o era a noului si a stiintei. E adevarat, asa vad multi idealisti mileniul III, anii 2000, insa cu totul alta e parerea simplului roman ce isi duce traiul in minunea asta de tara numita Romania.

Traim intr-o tara a intereselor, a relatiilor - asa numitele "pile", a nesimtirii si, cat de curand, poate si a foamei.
Un septembrie trist si nu datorita frunzelor care au inceput sa cada, a frigului ce ameninta sau ploii ce cade sau va urma sa cada, ci din cauza tuturor lucrurilor pe care noi oamenii le facem.

De cate ori nu ati mers si voi, linistiti, pe strada, care de altfel e domeniu public, si nu v-au invadat urechile cuvinte ce incep cu "p" si "m" pe care nu as putea vreodata sa le pronunt aici. 
Si nu ar fi nimic daca asta ar fi tot... Se intampla, cel mai des fetelor, sa le fie adresate diverse alte cuvinte sau indrumari, categoric necesare unei bune conduite civile. Mi s-a intamplat deseori sa ma simt jicnita atat de aceste vorbe spuse fara pic de meditatie, dar cat si de vestimentatia unor tineri "trendy" care isi arata tot ce au mai de pret.
Ma simt jicnita intr-o tara in care se promoveaza incultura si publicitatea facuta in cel mai pornografic mod cu putinta.
Ma simt jicnita cand un tanar, poate de-o seama cu mine, cu studii superioare, nu stie sa faca doua acorduri intr-o propozitie. Cred ca ati intalnit si voi destule specimene care nu stiu de "sau" si "s-au", ori in care "imi" era de fapt "i-mi".
As vrea ca cineva sa imi explice unde s-a gresit?! Unde e respectul pe care odata il afisam, caci altfel intram in pamant de rusine?! Si unde e rusinea?!
Dar de ce sa cerem tinerilor cand totul pleaca de mai sus, de la iubitii si indeajuns votatii nostri parlamentari, care azi propun o lege iar maine o schimba, care considera romanul un sclav mai mult decat un om.
Si voi ganditi asemenea...

Mi-e dor de-o Romanie curata, voioasa, infloritoare. Vreau sa aud glasuri de copii ce joaca seara ascunsa ori pietrele fetitelor alunecand pe ciment in jocul cifrelor si al picioarelor - sotron. Vreau sa aud iar glas de pasari si rasete din suflet. 
Vreau romani cu zambetul pe buze si-o Romanie mai buna!

Dar oare fost-ai tu vreodata asa, Romanie?!

luni, 30 august 2010

Vise, dorinte, asteptari...

Si ce usor iti e! O zi, o luna, un an, o viata... toate spulberate de vise si imagini ale unei vieti perfecte. Si totusi nu incetezi sa speri, sa visezi, sa iubesti, sa-ti doresti ca zilele ce vor urma sa fie cel putin mai... altfel.
Iubesc frumosul, si cine nu o face?! Iubesc florile, marea, copacii infloriti si inverziti, iubesc muntii si cerul senin, iubesc copiii si iubesc oamenii. Ma iubesc pe mine si gandesc ca merit mai bine. Si cine nu crede?
Vorbeam de vise, dorinte, asteptari, si ma intreb inca daca ale mele se vor implini vreodata. Stiu! Toate la timpul lor, dar stie cineva oare care e timpul lor? 
Iubesti si tu la randul tau, suferi si plangi de dorul lui, urli si spui lucruri, pe care pe urma le regreti, intr-un moment de furie, iar totul se sfarseste printr-un sarut... De cate ori nu te-ai gandit si tu la clipele voastre de magie, in care tu si eu nu exista, eram NOI si atat, cand o intrebare adresata unuia era valabila amandurora,cand invitatia era clar asociata si celuilalt... Totul in jur parea minuscul in comparatie cu NOI...
Insa ce faci cand golul cuprinde inima? Ce faci cand indoiala iti cuprinde mintea? Ce faci cand totul iti pare a fi o minciuna frumoasa din care n-ai avut decat de suferit si pierdut...vise...dorinte...asteptari...
Vrei totul de la viata si din pacate totul e doar jumatate...
Ajungi intr-un punct din viata in care te intrebi ce va mai urma? Vrei ca totul sa se linisteasca, sa capete un rost. Ajungi intr-un punct in care tot ce-ti doresti este sa uiti, sa poti incepe inca o data, cu aceeasi speranta, dorinta, asteptare.
Oare si tie iti e la fel de greu? Ori deja golul din suflet ti-a fost deja umplut?
Am ajuns sa ma intreb unde esti? Existi? si daca da unde?
Iubesc sa iubesc, ador sa sarut, tanjesc sa imbratisez, innebunesc privind privirea ta...

Si din toti, de ce tocmai tu? De ce totul pare lipsit de sens si importanta? De ce parca inima se incapataneaza sa mai bata in lipsa ta? De ce simt ca toate melodiile triste mi se potrivesc si se acorda perfect cu sentimentele mele? Si de ce doresc atat de mult o viata perfecta?



S - stabilitate
C- concizie
S - satisfactie
A - ambitie
M - motivatie

Nu va intrebati ce reprezinta... niste initiale... nume ale caror viata le-a dat-o exact adjectivul amintit... nume ce mi-au afectat viata intr-un fel sau altul de-a lungul timpului.
 Viata
   Amara

  Unde 
   Raman
  Marile
    Amintiri
 

joi, 19 august 2010

Si asta-s eu!

De la munca, obosita, ca in ultimile zile de altfel. Zile de umblat, de cautat, de rezolvat... Si abia e miercuri, mijlocul saptamanii. Azi am constatat tot mai mult cat de greu trece timpul cand faci un lucru care nu iti face placere si cu cat mai repede ai vrea sa termini cu atat mai greu se incheie. Una peste alta, pana acum am avut o saptamana plina, cat de cat reusita, nu cu multe succese, dar cu recunostinta a muncii pe care am depus-o.
Nu despre asta vroiam sa vorbesc, si cred ca va asteptati odata citit titlul, ci despre felul in care ma simt in ultimile zile. 
Eleganta, ambitioasa, bucuroasa, zambitoare si cu dorinta unui nou inceput, evident mai bun!
Ultima perioada din viata mea a fost destul de tumultoasa si zgomotoasa, contrar felului meu de a fi. Insa toate acestea m-au ajutat sa constientizez ca eu contez si ca felul meu de a fi, sincer si diplomat totodata, imi va aduce doar castig. Si asa consider, ca o femeie va avea intotdeauna de castigat printr-o statura eleganta, nu neaparat prin vestimentatia de asa natura, si printr-o privire seducatoare, fiind delicata, protectoare, feminina, putin pretentioasa cu ea insasi, atat timp cat va fi EA!
Femeia secolului 21 e o femeie puternica, hotarata, o femeie care stie ce vrea si care, mai ales, stie cum sa obtina, dar care stie, totodata sa fie blanda si iubitoare.  
Eu nu sunt femeia secolului XXI, desi am nesansa de a trai in el. Eu sunt femeia ce iubeste cu inima si trupul, femeia ce se dedica la fel carierei, sunt femeia dupa care nu intorci capul pentru vulgaritate, ci pentru eleganta. Sunt femeia ce se respecta pe ea insasi si care culege ce e mai bun de la viata, chiar si din lucrurile mai putin fericite.

Asta sunt EU - femeia secolului trecut, a secolului acesta sau a secolului viitor!


Delicata ca o floare,
Un boboc mic de cicoare,
Firava si-ambitioasa
Un boboc si o mireasa.

Cine poate sa adune
In cuvinte a ne spune
Cat de dragi pamantului
Le tin cale vantului?

La chip sunt dulceata
La suflet mareata
Iubesti fara vina
Si nu-ti e straina

O vezi dimineata
O vezi, face piata
Ti-e drag s-o privesti
Si-n suflet ti-o-neci

Ea e totul pentru fire
Ea e floarea cea zglobie
Ea va fi si nu-i aevea 
Ea va fi si e FEMEIA.

sâmbătă, 31 iulie 2010

Stiati ca...

  • Daca tipi timp de 8 ani, 7 luni si 6 zile o sa produci suficienta energie pentru a fierbe o ceasca de cafea?
E greu de crezut ca merita sa faci asta.
  • La porci orgasmul dureaza 30 de minute.  
In viata viitoare as vrea sa fiu porc.
  • Cand te dai cu capul de pereti utilizezi cam 150 de calorii pe ora?
Inca nu pot sa imi iau gandul de la chestia cu porcul.
  • Oamenii si delfinii sunt singurele specii care fac sex de placere?
Oare de asta zambeste Flipper mereu?...Si porcii au 30 de minute de orgasm? Nu pare corect...
  •  Persoanele dreptace traiesc,in medie, cu noua ani mai mult decat cei stangaci?
Daca esti ambidextru se imparte diferenta?
  • Furnica ridica de 50 de ori propria greutate, poate trage de 30 de ori propria greutate si intotdeauna cade pe partea dreapta cand se imbata?
Au platit oare contribuabilii pentru aceasta cercetare???
  • Dracii de mare au peste 27 000 de papile gustative?
Oare ce poate fi atat de gustos pe fundul apei?
  • Puricele poate sari peste de 350 de ori lungimea trupului sau? Este ca si cum un om ar sari peste un teren de fotbal.
30 de minute... poti sa iti imaginezi??? Si de ce porcii???
  • Un gandac de bucatarie traieste 9 zile fara cap, dupa care moare de foame?
Groaznic... Incepi sa te minunezi de cat de sadici si bolnavi trebuie sa fi fost cei care au urmarit asta.
  • Masculul de calugarita nu se poate imperechea cat timp are capul atasat de corp? Femela initiaza sexul prin taierea capului masculului.
Iubito, sunt acasa. Ce zici de... Ei bine, cel putin porcii sar peste acest aspect...
  •  Unii lei se imperecheaza de peste 50 de ori pe zi?
In viata mea viitoare imi doresc sa fiu porc... calitatea inaintea cantitatii
  • Fluturii gusta cu ajutorul picioarelor?
La astia e mai rau ca la dracii de mare.
  • Ochiul strutului este mai mare decat creierul sau?
Cunosc astfel de persoane.
  • Steaua de mare nu are creier?
Cunosc si astfel de persoane...
Dupa ce  am citit aceste randuri, pot spune... Porci Norocosi!

Sa tot iubesti femeia...

            Am descoperit intre multe hartoage aruncate intr-un spatiu uitat de mine si de multi niste coli nu tocmai albe, ci prafuite, cu niste lucruri interesante, pe care cred ca merita sa vi le impartasesc si voua. 

            Prin urmare iata cateva motive pentru care voua barbatilor va plac femeile:
  • Mirosim intotdeauna bine, chiar daca doar a sampon
  • Felul in care ne lasam capsoarele pe umerii vostri
  • Ce dragalase suntem cand dormim
  • Usurinta cu care ne potrivim in bratele voastre
  • Felul in care va sarutam si, ca prin minune, totul devine perfect
  • Ce haioase suntem cand mancam
  • Ne trebuie ore intregi pentru a ne imbraca, dar la sfarsit va dati seama ca a meritat asteptarea cu varf si indesat
  • Pentru ca suntem calde chiar si atunci cand afara sunt minus 30 de grade
  • Pentru ca aratam bine indiferent de ce haine purtam
  • Modul in care cautam complimente in stanga si-n dreapta, desi stim ca ne considerati cele mai frumoase fete de pe pamant
  • Ce haioase suntem cand discutam sau ne certam
  • Modul miraculos prin care mana noastra o gaseste tot timpul pe a voastra
  • Zambetul nostru
  • Felul in care va simtiti cand va sunam imediat dupa ce ati rezolvat ceva nasol
  • Felul in care va spunem "hai sa nu ne mai certam" chiar daca se stie clar ca in maxim o ora....
  • Felul in care va sarutam dupa ce faceti ceva dragut pentru noi
  • Felul in care va sarutam cand ne spuneti "Te iubesc"
  • De fapt... doar felul in care va sarutam
  • Cum ne aruncam in bratele voastre cand izbucnim in plans
  • Si apoi cum ne cerem scuze ca am plans pentru ceva atat de neimportant
  • Pentru ca va pocnim si ne asteptam sa va si doara
  • Felul in care ne cerem scuze atunci cand chiar va doare... (chiar daca voi nu recunoasteti niciodata!)
  • Felul in care va spunem "Imi lipsesti!"
  • Felul in care va e dor de noi
  • Felul in care lacrimile noastre va fac sa vreti sa schimbati lumea, sa nu ne mai poata rani nimeni, niciodata... 
Indiferent daca ne iubiti, daca ne urati, daca vreti sa disparem de pe fata pamantului sau simtiti ca nu ati putea trai fara noi... asta nu conteaza. Pentru ca macar o data in viata, una dintre noi devine totul pentru tine. Iar atunci cand vi se intalnesc privirile, te scufunzi in adancurile sufletului ei si spui milioane de cuvinte fara nici un cuvant; atunci iti dai seama ca viata ta e iremediabil cuplata la bataile inimii ei.



Ne iubiti pentru miliarde de motive. Ne iubiti nu cu mintea, ci cu inima. Un sentiment... doar trait!

vineri, 30 iulie 2010

I just love...

         Cat de des nu auzim declaratii de dragoste, pentru ca "love is in the air"...

         In fiecare declaratie e prezenta "gurita" care intotdeauna e dulce ca mierea, "ochisorii" care sunt precum stelele inaltului si seninului cer sau pielea care e catifelata precum o mare de catifea, insa ramane o intrebare: "De ce in declaratii nu auzim nimic despre urechi, nas, degetele de la picioare, dinti, sani, umeri, spate sau alte parti anatomice care bineinteles apartin aceleiasi persoane, care poate ar fi mult mai bucuroasa sa auda un compliment asupra partilor care o complexeaza sau ii plac mai putin?"

         OK, o sa spuneti ca nu e deloc sexy sa spui Draga/ dragule, ce unghii lucioase ai! ori nu prea tandra afirmatia Iubito/ iubitule, ador degetele tale de la picioare!, insa fiecare parte a corpului spune ceva despre noi. E adevarat, ochii sunt oglinda sufletului, insa mainile sunt cartea de vizita a oricarei persoane, deci Draga, ce unghii ingrijite ai! poate insemna Draga, ce frumoasa esti! 

         Asa ca apreciaza fiecare particica a celui de langa tine pentru ca il reprezinta!

So... I just love YOU!

vineri, 16 iulie 2010

De azi incep EU!

Ai crezut ca treci prin viata mai usor
Daca faci din dragoste un joc 
Ai crezut ca poti plati cu un sarut
Si iata c-ai pierdut tot ce-ai avut

Madalina Manole             

Fericita... si cum altfel?! Un nou hop trecut cu succes, o noua etapa a vietii mele incepe AZI!
Dupa indragitii ani ai liceului, mai scriu un capitol din viata, scumpii ani ai studentiei...
Mandra de tot ce am realizat, dar totusi trista... ce repede s-au dus anii si ce mult imi vor lipsi: colegi, profesori, emotii... Toate mi-au ramas gravate in inima si imi spun ca acesta e doar inceputul.
Va veti intreba totusi, daca tot sunt atat de fericita, de ce am inceput cu acele versuri. Ei bine, din doua motive:
  • pentru ca Madalina Manole a fost artistul pe muzica caruia am crescut, pe care l-am indragit si inca o mai fac, pentru ca Madalina e unica, pentru ca Madalina e cu adevarat un ARTIST!
  • si pentru ca desi bucuria absolvirii imi inunda sufletul de bucurie, nu ma simt pe deplin implinita. Imi doresc mult mai mult de la viata, o viata in doi sau de ce nu chiar in trei, o viata in care tu si eu sa insemne o singura fiinta. Da... ceea ce imi lipseste e emotia dragostei.

Si de ce e atat de greu sa gasesti un suflet care sa iti impartaseasca intru totul sentimentele?!

Tot ce pot sa fac este sa rememorez clipele cele mai frumoase din viata mea, clipe pe care nimeni nu mi le va putea lua niciodata, pe care lacatul inimii le-a inchis pe vecie, pentru a alina si starni dorul si melancolia.

De azi incepe o noua viata, desi veche... De azi incep EU!


luni, 28 iunie 2010

Want to love, don't have who...

  • De ce? De ce ai vrut sa ma faci sa te iubesc atunci cand iti spuneam ca nu voi mai iubi cand stiai ca urmatorul pas pe care aveai sa il faci era sa pleci?
  • De ce? De ce ai ales sa iti faci cuibul in inima mea ca apoi sa il parasesti, plecand in cautarea altui loc propice unui alt cuib, pe care, in mod probabil, il vei abandona la fel de repede, imediat ce abia se va aprinde scanteia si va incepe sa se incalzeasca?
  • De ce? De ce ti-ai folosit armele reci: privirea adanca si cuvintele abstracte, din care orice femeie ar extrage doar ce ii place, asta fiind doar o strategie de-a ta de a avea cat mai multe cuceriri?
  • De ce? De ce faci ca totul sa imi para ca poate fi perfect, ca apoi perfectiunea sa se spulbere?

       Asta sa fie oare arta barbatului cuceritor? A acelui "Don' Juan"? Un om fara sentimente, doar cu instincte animalice, primitive? Si nu o spun pentru ca ar fi violent, ci din contra, gratios, cu ochi blanzi si vicleni pana cand isi prinde prada... Odata prada consumata, merge mai departe...

       Vreau o viata noua, vreau sa cred ca inca mai sunt persoane ce cred in adevaratul sentiment al iubirii, dar simt ca nu mai pot. Lacrimile imi inunda fata sub lumina difuza a lampii si sub durerea infinita a pieptului si cu fiecare lacrima ce porneste din coltul ochiului imi promit mie ca nu voi mai iubi. Cu fiecare lacrima mai pun o caramida la zidul inimii mele, iar toate le va putea da jos o sigura fiinta: copilul meu.

       Iubesti.... si ce folos? Cand totul e doar soare si flori si deodata se naruie si devinde prapastie si cer noros? 

Viata e mult prea scurta, oamenii mult prea rai...
 Sick of crying,
Tired of trying,
I'm outside smiling,
Inside dying.

vineri, 25 iunie 2010

No soul, no heart

Melancolica, gandesc la timpul ce s-a scurs... din pacate mult prea scurt pentru a ma face sa ma simt implinita, sau mult prea lung pentru a simti ce inseamna durerea...
Trista, doresc un nou inceput, insa un inceput cu trecutul.
Suparata, caci totul putea fi mult mai bine.
Furioasa ca nu am facut-o.
Indragostita, de o viata noua, si de tine...

Ai aparut in viata mea cand nu mai aveam speranta... ai plecat cand aveam mai mare nevoie de tine... Clipe frumoase, bucurii... toate impartite cu tine imi faceau bucuria mult mai grandioasa... Clipe grele, suparari si greutati... cu tine pareau minuscule.

Si de ce? De ce cand totul pare o poveste cu printi si printese se transforma in suferinta?

vineri, 14 mai 2010

Love to be a woman

Iubesc ca sunt femeie! Si cum sa nu iubesc lucrul asta cand toate sunt in favoarea lor, a acelor fiinte delicate, gingase si atat de sensibile?

  • Iubesc ca sunt femeie pentru ca toate florile din lume imi pot fi daruite mie.

  • Iubesc ca sunt femeie pentru ca la o petrecere sau in oricare alt loc eu sunt punctul de atractie, eu sunt cea invitata la dans, si nu cea care invita, si, totodata, eu sunt cea care poate refuza.

  • Iubesc ca sunt femeie pentru ca sunt sensibila ca un ghiocel, dar totodata mai puternica decat un munte.

  • Iubesc ca sunt femeie pentru ca intr-un mijloc de transport in comun mi se cedeaza locul pe scaun (sau asa ar trebui).

  • Iubesc ca sunt femeie pentru ca cele mai multe si mai frumoase melodii sunt scrise pentru mine, pentru tine, femeie!

  • Iubesc ca sunt femeie pentru ca politica si fotbalul nu vor fi niciodata prioritatea mea in viata.

  • Iubesc ca sunt femeie pentru ca pot fi nervoasa, dupa care pot intoarce totul in favoarea mea cu cateva dulcegarii.

  • Iubesc ca sunt femeie pentru ca doar eu pot purta inauntrul meu 9 luni o fiinta vie.

  • Iubesc ca sunt femeie pentru ca pot fi mama.

Iubesc sa fiu femeie!


Tu? Iubesti femeia?

marți, 13 aprilie 2010

Romania, viata mea! (n.r. Romania, Te Iubesc!)

As fi inceput cu o dedicatie, insa nu suntem la vreun post de radio sau la vreo petrecere cu specific manelist, asa ca am sa incep spunand ca ma adresez persoanelor ce traiesc (sau au trait vreodata) in Romania, care stiu ca aici unu adunat cu inca unu nu face intotdeauna doi, ca albul este uneori gri sau chiar negru, unde munca cinstita nu numai ca nu te innobileaza si nu te imbogateste, ci te si transforma, te imbolnaveste si se joaca cu nervii tai.
Deseori ma gandesc la faptul ca Romania e unul din putinele locuri din Europa (poate chiar din lume) in care nivelul de plata la locul de munca este invers proportional cu nivelul de munca depus. Oare sa fie asta o simpla ecuatie a celor ce angajeaza?
De ce unii isi pot permite sa ia masa la restaurant zilnic, pe cand altii traiesc din bonurile de masa, salariul dandu-l pe apa, intretinere, gaze si alte cheltuieli de-ale casei? 

Educatia din tara asta frumoasa, ca nu putem spune ca avem tara urata (vorba cuiva, pacat ca e locuita), este undeva la nivelul solului. Atunci cum se face ca in 3 ani la rand s-au schimbat 3 planuri de bacalaureat? Imi aduc aminte ca si eu cand am dat Bacul am fost un pic buimaciti ca nu stiam exact ce probe se dau. Examenul de capacitate de asemenea s-a schimbat de nu stiu cate ori. Elevi buimaciti, profesori mai ceva... 

Ne intoarcem la locurile de munca, in special la colectiv, vorbesc in special de acel personal barfitor, cel care te inteapa de fiecare data, insa niciodata nu iti spune in fata ce anume il deranjeaza la tine. Sunt total de acord ca nici eu nu sunt perfecta, asa cum nimeni nu e (fie vorba intre noi, nici nu mi-as dori sa fiu), insa imi doresc sa fac cat mai bine ceea ce fac si consider criticile constructive, dar nu imi place sa ma joc de-a "Telefonul fara fir", joc in care informatiile ajung intotdeauna distorsionate si uneori exagerate. 

Sunt convinsa ca aceasta discutie ar putea continua la nesfarsit, insa am sa ma opresc aici de moment, asteptand raspunsurile voastre, sau, cine stie, alte intamplari din care reiese ca Romania este tara tuturor posibilitatilor.

România te iubim,că ca tine nu găsim…

sâmbătă, 10 aprilie 2010

Da' ce cari, dom'le, in geanta?

Ei da, e o intrebare pe care barbatii o pun cel mai adesea cand sunt pusi in situatia de a tine pentru cateva secunde ori minute geanta unei femei. Evident, moda s-a schimbat si marimea gentilor de asemenea. Femeile din ziua de azi trebuie sa aiba genti cat mai incapatoare pentru ca si tehnologia a evoluat, iar noi trebuie sa fim in pas cu timpul, nu?
Stiu ca acest subiect s-a tot dezbatut pe diverse bloguri si site-uri, nu stiu de voi oferi ceva nou, insa va voi da sansa de a afla ce se afla in geanta mea... Suna interesant?
Citisem intr-un post ca unii s-ar intreba daca in geanta avem vreo saltea ca sa putem dormi la pranz la serviciu ori vreun fost iubit facut bucatele (n-ar fi rau). So... hai sa aflam...
Abia ce am sosit de la munca si tin sa remarc faptul ca am facut popas pe la un magazin. Deci, raportam: 2 doze bere, o punga stiksuri lays, 3 pana la 5 pixuri, martisoare, servetele umede, o cutie de skittles, 2 semne incepator, servetele nazale, din nou martisoare, o cutiuta tic-tac, ochelari calculator, portofel, ochelari de soare, facturi internet (mi-am adus aminte ca trebuie sa merg sa le fac un pic reclamatie),o foaie depunere numerar (platita, nush ce mai cauta in geanta), o factura selgros, din nou servetele umede, 2 telefoane, 1 incarcator, din nou un martisor (pff, mai sunt?), o cutie mentos aqua kiss (mmm), un parfum (portabil :)) ), rujuri si luciu de buze (cum se zice la plural luciu? si paranteza in paranteza, nu ma intrebati cate am ca nu le stiu numarul)), un pieptan, mai zic martisoare? Continuam... servetele nazale, din nou, bonuri fiscale, absorbante si tampoane de toate felurile, medicamente (de durere, greata, plasturi, pompa de desfundat nasul :)), adica picaturi nazale), prezervative (shhh, sa nu auda rudele de gradul I sau II), mai descopar si un rozariu si cheile... 
Putine nu? Tin sa va spun ca in timp ce scriam le-am si scos pe birou... am sa fac bine sa le pun la loc, pareau mai putine cand erau in geanta... 
Acum intelegeti de ce atunci cand cautam ceva in geanta noastra nu gasim si dureaza, insa ce bine va e cand aveti nevoie de ceva, geanta femeii e ca servieta doctorului, are de toate in ea (numai de ce ai nevoie nu :)) ). 
La ce ne folosesc toate astea? Vorba femeilor "Nu stii niciodata cand iti trebuie ceva". 
Concluzie: Nici un iubit linsat, nici o sofa ghemuita, nici o perna si nici un catel pufos.


duminică, 4 aprilie 2010

Paste fericit!

De ceva timp ma intreb care e formula corecta: "Paste fericit!" sau "Pasti fericit!"?! Unii profesori de limba romana mi-au spus ca e corect "Pasti fericit!". Si oricum am spune de ce are si subintelesul de a paste? Cu totii spunem ca Pastele este sarbatoarea Invierii, a Reinnoirii, a Renasterii, si totusi cu totii ne gandim prima data la mancare, ouale de pasti, pasca, cozonacul si nelipsitul miel. Oare cumva de aici se si trage vorba aceasta cu dublu inteles? La genul feminin sa spunem ca nu se aplica,nu se acorda, dar la genul masculin cu siguranta ca da! 

O alta formula de "urari de bine" e cea de "Sarbatori fericite!". Inteleg de Craciun, cand urmeaza Craciunul, Anul Nou, Sf. Vasile, Sf. Ion si alti sfinti, dar de Pasti? E o singura si unica sarbatoare! De ce atunci sarbatori? 
Probabil ca acestea sunt niste intrebari la care nu voi primi niciodata un raspuns concret, ci doar pareri, totdeauna contradictorii.

Cu toate acestea tin sa va urez ca aceasta sarbatoare sa va umple inimile de bucurie, sa va faca mai buni, sa aveti parte doar de cele mai bune lucruri si de un iepuras cat mai bogat! Iubire multa, intelegere, buna dispozitie si caldura sufleteasca pentru voi! 



luni, 22 martie 2010

Despre nesimtire

Stiu voi ataca un subiect destul de vast, un element de care nu va scapa lumea intreaga ,nu doar Romanica noastra draga si iubita. Nu vreau sa bat campii, vreau doar sa ma adresez voua, animale bipede cu sentimente de autoritate si de lideri. Chiar te crezi interesant cand scoti, pe cea pe care tu o numesti gura, acele cuvinte doveditoare de putere si virilitate?! Crede-ma ca nu esti nici interesant si cu atat mai putin inteligent. Ce ai spune de am avea o discutie despre ultima carte pe care ai citit-o. Scuza-ma, uit mereu ca nu ai timp! Culmea e ca ultima carte pe care eu am citit-o se numeste "Ghidul nesimtitului". Interesant, nu?! Zic eu ca ar trebui sa o rasfoiesti putin (dat fiind faptul ca nu ai timp sa o citesti in intregime), insa atentie, nu are nici imagini si nici pictoriale cu femei dezbracate. Oricum cred ca iti va placea foarte mult, e ca un tablou ce te intruchipeaza ,din cuvinte, perfect! Radu Paraschivescu te descrie in cel mai mic detaliu, ca si cum te-ar sti de o viata. Bine, ca tu ne poti demonstra 100% ca ne inselam, ca nu stim nici macar 1% din tot ce poti tu spune, gandi ori face. Toate expresiile tale sunt citate ale scriitorilor celebri, rime ale unor poeti de real interes. 
Asa mi se intampla cand observ specimene lipsite de orice urma de educatie si bun simt, o iau razna, izbucnesc si uit adevaratul scop pentru care am inceput discursul. Cert e ca nesimtirea isi are locul oriunde in lumea asta, dai peste ea oriunde: la magazin, pe strada, in mijloacele de transport in comun, la sala, la serviciu, la cafenea, in parc, in locurile de joaca pentru copii, in parcul de distractii, la zoo, s.a.m.d.
 Va las pe voi sa continuati subiectul... eu am ramas FARA CUVINTE! 


Dis-...

Et si tu n'existe pas... dis-moi ...

sâmbătă, 20 martie 2010

To you

E deja seara, stau singura si incerc sa mai pun cap la cap doua cuvinte pentru a-mi da o rima... dar gandul imi fuge departe. Anume? La ce denumesc oamenii o viata frumoasa, implinita si reusita. Spuneam in postarile anterioare ca nu o sa va mai aburesc cu povestiri, insa m-a marcat o imagine, pe care o vad zilnic, cel mai adesea in week-end-uri, cea a familiilor. Mama, tata si copilul, imaginea familiei perfecte ce o conturam inca din copilarie, care a ramas o dorinta profunda in inima oricarei fete nemaritate. O mamica cocheta, eleganta, stilata si voioasa, un tatic la fel de elegant si de stilat, poate un pic impunator, si copilul, evident neastamparat, dar dulce si scump. Raman mereu pe loc si imi place sa privesc astfel de "peisaje", sa le admir si sa le venerez. Evident, nu stii ce se ascunde dedesuptul acestei figuri (cea din rolul mamei poate fi dadaca, ori cel din rolul tatalui soferul), insa nici nu caut prea multe explicatii, prea multe legaturi, ci pur si simplu contemplez. Simt parca o bucurie si o implinire cand privesc spre fetele acestora, zambitoare, emanand doar buna dispozitie. Sa zicem ca e pastila mea de relaxare. Nu stiu daca voi ati incercat vreodata sa va concentrati asupra unui lucru mic, simplu, cu nimic iesit din comun si sa ii observati frumusetea... Nu o sa spun ca eu sunt as in asa ceva. Doar incerc sa nu mai trec, ca pana acum, "ca Voda prin loboda" pe langa lucruri, sa observ tot ce  frumos in jurul meu. 
Mai jos ati citit deja o poezie compusa nu de mult. Nu, nu e legata de viata mea, cum mai niciunul dintre versurile scrise nu ma privesc strict pe mine. Scriu pentru voi toti, pentru cei ce au suflet, pentru cei ce stiu sa iubeasca sincer... E adevarat, de cele mai multe ori versurile mele sunt triste, insa priveste partea buna a lucrurilor... si nu uita orice in lumea asta are remediu... 



Mi-e dor

Mi-e dor de mainile plapande
Ce m-alintau parca flamande
De alinare, sa ma stranga-n brate
Iubindu-ma, strangand ca niste ate.

Mi-e dor de razele de luna
Care ieseau din nou dupa furtuna,
Ce luminau intregul nostru sat,
Acum e parca doar un vis ciudat.

Mi-e dor de floarea cea albastra
Ce sta pitita la fereastra,
Parca m-asteapta si acum sa-mi spuna
"Bine-ai venit acasa l-a ta muma!"

Mi-e dor de iarba stravezie,
Mi-e dor de ceata cea zglobie, 
Mi-e dor de prietenii cei vechi,
Mi-e dor si de costita cu curechi.

Mi-e dor de toate si de toti,
Si mi-as dori, nu stiu de poti,
Sa mai intorci din timpul ce-a trecut,
Mi-e dor de mama, de bunici si de tatuc.


Julia

joi, 11 martie 2010

Martie

A inceput martie... de vreo jumatate de luna. M-am tot gandit despre ce sa va mai scriu si cum si cand... n-am ajuns la un consens, asa ca mi-a dat o mana de ajutor vremea, codul galben si ninsoarea de azi. Dar nu a fost singurul lucru care mi-a dat un impuls, m-au mai ajutat si vrajitoarele de la Cotroceni si flacara violet... Am scris cateva versuri, chestie de care ma voi ocupa de acum incolo, mai cu precadere decat de "povesteala", despre vreme si alte cele va las sa le cititi si sper, ca de obicei, sa aveti un zambet in coltul gurii odata cu parcurgerea lor.

Iarna lui martie

Si cand zici ca soarele
Isi arata razele,
Ca va fi vreme frumoasa,
Si bucurie in casa,

Nemiloasa vreme rea
Isi arata iar figura,
Si mai da doua ninsori
Pana pe la sarbatori.

Strazile sunt iar curate,
Parca putin inundate,
Degeaba incerci sa treci,
Daca nu alergi, te-neci.

Trotuare necuratate,
Tot e alb, vezi de departe.
Echilibru nu mai ai,
Nici pe spate daca stai.

Acum ninge, acum ploua,
Acum picura cu roua,
Stelute din cer picate,
Eu m-am cam saturat, frate!
 
Martie e la jumate,
Si troienele cat sapte,
Si in loc de ghiocei,
Un buchet de -3.

Termometre inghetate,
Zambilute tremurate,
Dor imi e de primavara!
Nu mai vine, Doamne, iara?!




Oda ghicitoarelor


Ma numesc Mama Omida
Si cam umblu cu minciuna
Iti rezolv orice problema
Tot inclus pe o gaina.

Si din palma sa-ti ghicesc
Si in stele eu citesc
Si in zatul de cafea
Orice soarta ai avea.

Orice soarta vei avea
Fie ea buna ori rea
Ti-o ghicesc, ca nu e bai,
Pe o suta de parai.



Hai sa nu inchei chiar asa si sa spun si eu, chiar daca ceva mai tarziu, LA MULTI ANI tuturor femeilor, dar si barbatilor, va doresc tuturor o primavara frumoasa, insorita, reusita si extrem de productiva!




Melodia ta de suflet

Joc

Stiri