miercuri, 27 aprilie 2011

Christos a inviat!

Am intarziat cu aceasta postare, si nu pentru ca nu as fi vrut sa va scriu, ci pentru ca am asteptat sa treaca efectele secundare ale bucatelor de Pasti, astfel sa gustati cu mai multa pofta urarile mele.

Sper ca ati avut parte de sarbatori minunate, exact asa cum le-ati visat, ca v-ati bucurat, ca ati luat lumina, atat in candele cat si in inimi, ca ati ciocnit un ou si un pahar cu vin, ca familia v-a fost aproape. Sper ca aceste sarbatori sa fi fost deosebite, pentru ca voi sunteti intru totul speciali. 
Cat despre mine, s-au petrecut destul de multe intr-un interval atat de scurt, insa nu intru in detalii pentru ca nu vreau sa stric bucuria ce mi-a lasat-o in suflet Pastele. 

Va doresc tuturor o saptamana excelenta si, nu uitati, se apropie cu pasi repezi 1 mai, un nou motiv de sarbatorit, de iesit la iarba verde si de petrecut cu prietenii. 
Christos a inviat!

miercuri, 20 aprilie 2011

Am uitat... sa fim buni

Eu agitatie mai mare ca inaintea sarbatorilor nu am vazut... 

De mai bine de o saptamana toata lumea scutura, spala, sterge si aspira. Asta ca sa nu mai spun ca meniul pentru sarbatori a fost deja facut, urmand a fi preparat. De ce atata agitatie?! 

Dragii mei, curatenie cred ca faceti regulat, de spalat asemenea... de ce cu o saptamana inainte de sarbatori intoarceti toata casa cu fundu-n sus?! Pai in felul asta sarbatorile nu prea mai sunt motiv de bucurie, ci primul gand e "vai de mine, trebuie sa fac curat, sa gatesc, sa ma pregatesc". Sa mai mentionez faptul ca mai bine de jumatate din ceea ce se prepara de Paste se arunca?! Cred ca stiti si voi prea bine lucrul asta. 

Ne aruncam cu totii la cumparaturi, lucruri ce trebuie, dar mai ales care nu trebuie, iar dupa ce trec zilele de festin ne numaram putinii bani ramasi in portofel si ne intrebam sadic din ce mai traim?! 

Popor roman fara chibzuinta, fara limita, lacom si falos...cam asta au ajuns romanii nostri. Inca nu am putut trece bariera comunismului, cand mancarea era limitata. Dar acum ce facem? O avem acolo, o pastram, ca apoi sa o aruncam.... 

Si totusi cati dintre voi va ganditi in zilele astea, cu multe bunatati, la copiii care ar vrea si ei macar un sfert dintr-o jumate din ce avem noi?! Ori poate la batranii din azile, sau bolnavii din spitale, care "sarbatoresc" intr-un mare fel?! Cati dintre voi faceti un pustiu de bine dandu-le putina atentie?! Stiu... Suntem prea ocupati, avem atatea de facut, avem sa ne batem la casele de marcat a supermarket-urilor, avem sa ne injuram in trafic la orele de varf, avem sa gatim ca sa avem ce arunca... 
 
Fa-ti timp o ora in toata ameteala din aceasta saptamana si fa bine! Sunt atatia care au nevoie! Si nu uita ca sarbatoarea inseamna in primul rand sa ajuti, sa iubesti, sa ai grija!

Sarbatori frumoase si insorite alaturi de cei dragi!

marți, 12 aprilie 2011

Cate ceva despre economii

(...) "Multi oameni aflati in primii treizeci de ani ai vietii se enerveaza cand cineva le vorbeste despre economii. Pe urma, se enerveaza chiar mai tare constatand ca tot ceea ce domnii Harpagon spuneau inainte este adevarat. Una dintre cele mai neplacute adevaruri este acela ca teribil de enervantele zicale despre banutii economisiti se dovedesc in cele din urma adevarate. 
Nu te sfatuim sa economisesti pentru vreun motiv care are de-a face cu binele sau cu morala, ci pentru ca, pe masura ce trece timpul, a-ti cheltui banii proprii devine mai incitant (...). 

Aproape toate femeile se nasc cu credinta ca un barbat le va lua in casatorie si le va intretine sau, in cel mai rau caz, ca o ruda va muri si le va lasa o avere. (...) Totusi, daca sotul sperat nu apare si nici rudele nu au fost suficient de cuviincioase incat sa raposeze si sa-ti lase o mostenire, se instaleaza in cele din urma convingerea oribila ca a pune ceva deoparte pentru zile negre nu este o idee chiar atat de rea. Si cum vremea trece, zilele negre par din ce in ce mai mult ceva inevitabil, deloc imaginar.

La douazeci de ani, pe de alta parte, ne inchipuiam ca dorintele ni se imputineaza odata cu trecerea timpului. Dar la o varsta matura, de pilda pe la vreo patruzeci de ani, aceasta se dovedeste doar o inchipuire. Acum nu numai ca iti plac parfumurile scumpe mai mult ca niciodata, dar au devenit chiar o obisnuinta. Deja stii mai multe despre hainele bune, despre mancarurile exotice, despre orasele din strainatate si despre lux, iar gusturile tale sunt evident mai scumpe. (Nici nu ne mai gandim cat de scumpe vor fi la optzeci de ani). Doamna care a economisit la inceputul vietii este o norocoasa. Norocoasa, mai degraba decat inteleapta, deoarece economiile sunt intotdeauna o problema de circumstante.(...)

Nu sunt pentru tine schemele tentante de tipul "cum sa te imbogatesti peste noapte", vandute de tineri convingatori. Nu sunt pentru tine nici tipurile moderate de speculatii bursiere cu care te ispitesc verii si vechii prieteni de familie. Pentru tine exista numai depozitele bancare, fondurile de pensii si alte investitii sigure, care dau rezultate in decursul unor ani de munca serioasa si tenace, fara a te transforma intr-o femeie bogata, dar oferindu-ti in cele din urma siguranta. 

Odata ce ai semnat o hartie prin care te angajezi sa versi bani intr-un cont bancar sau intr-un fond de pensii, inseamna ca este pe calea cea buna si de acum incolo trebuie sa platesti - asa cum este de altfel normal. Trebuie sa achiti rata la intervale fixe sau sa risti sa pierzi cel putin o parte din ceea ce ai strans deja, asa ca platesti stiind ca o faci pentru ca, peste vreo treizeci de ani, cand cineva iti va pomeni despre azilul de batrani, sa-l poti trimite undeva foarte departe.

Dar cum ramane, te intrebi probabil, cu toti acei oameni care au economisit toata viata si totusi si-au pierdut banii? Stim si noi despre falimentul bancilor, dar tot credem ca stravechiul sistem este unul mai sigur decat tot ce s-a inventat dupa aceea. Daca iti pui banii la banca, ai sanse de cel putin zece la unu sa-i gasesti tot acolo cand vei fi economisit destul ca sa te gandesti la o investitie. Daca ii cheltuiesti insa, sansele se reduc la zero.(...)
La nivel elementar, nici chiar persoana cea mai de incredere nu este la fel de sigura ca o institutie bancara solida si binecunoscuta, Unchiul Henri o fi el cinstea intruchipata, dar cum anii trec si peste el, poate fi depasit de vremuri sau chiar putin ramolit, iar una ca asta nu i se poate intampla in mod cert unei banci sau unei firme de asigurari. Discuta cu cumnatii si cu vechii avocati ai familiei sau cu prietenii, daca simti nevoia, dar cel putin vorbeste cu mai multi dintre ei. (...) Faptul ca respectivul nu a dat niciodata lovitura in afaceri nu conteaza deloc. (...)

Cand vine vorba despre a pune deoparte niste bani, probabil cea mai sigura cale este alcatuirea unui buget, oricat de plictisitor ar parea asta (si chiar este, ca sa fim sinceri). Nu un buget strict, fireste, in care sa treci fiece timbru cumparat, ci o metoda flexibila, gratie careia iti vei pute aloca mai eficient veniturile. (...)
Indiferent insa de modul in care iti alcatuiesti bugetul, ai grija sa prevezi o rubrica marcata ferm "Economii". Aceasta nu trebuie sa fie aceeasi cu cea in care treci cheltuielile cu dentistul si altele asemenea. (...)
Se poate ca rubrica despre care vorbim sa ti se para de prisos, dar in acest caz poti oricand sa optezi in contul ei pentru o rochie de seara sau o excursie in Insulele Bermude."

fragmente din "Singura si nu regret" - Marjorie Hillis

duminică, 10 aprilie 2011

Egali... dar atat de diferiti

Traim in secolul 21, un secol in care pretindem ca femeile sunt egale barbatului, cu aceleasi drepturi si obligatii, aceleasi indatoriri. Insa, cu toate acestea sunt atatea momente in care simt ca diferenta se face atat de dramatic si drastic… nu intotdeauna in favoarea femeilor, ci si deopotriva, a barbatilor. 

De exemplu, intotdeauna o femeie politician va fi criticata, ii vor fi aduse injurii sau i se va critica ori pune la indoiala profesionalismul si capacitatile acesteia. Abia astept ziua in care in Romania va fi pe scaunul de presedinte o femeie (exclus Elena Udrea).
Mergand mai departe, as vrea sa vad o singura femeie care atunci cand iese cu un barbat la cumparaturi nu se asteapta ca acesta sa ii care sacosele pline, care iese la o cafea si nu se asteapta ca acesta sa plateasca nota de plata, care, la intrarea intr-un imobil, nu se asteapta ca barbatul sa ii deschida usa sau sa ii deschida portiera masinii. Si daca nu o faci te felicit, draga mea! Inseamna ca esti o femeie independenta si stii ce iti doresti.

Un barbat va fi intotdeauna sceptic cand va vedea o femeie ocupandu-se de partea electrica din casa, sigurante, becuri, prize… o femeie va fi, de asemenea, sceptica atunci cand va vedea ca un barbat face curatenie, gateste sau calca, siguri fiind ca ea va relua aceeasi treaba facuta de el. 

O femeie intr-un post de conducere e sexy, cel putin asta spun marea majoritate a barbatilor, dar singura conditie e ca aceasta sa nu fie sefa ta!  
Sunt atatea diferente si atatea asemanari intre femei si barbati. Suntem aceeasi si totusi altii…
De un lucru sunt insa convinsa, amandoi iubim, amandoi suferim, amandoi ne dorim fericirea.
Amandoi ne nastem ca sa murim, amandoi traim ca sa iubim.
Egali, dar nu fizic… egali in suflet…

vineri, 8 aprilie 2011

Distractiv, interesant, extraordinar... de NASOL

Aceasta postare e cu totul altceva fata de ce am scris pana acum. Este si va fi singura postare de gen de pe acest blog, sperand ca nu va mai fi nevoie sa fac o astfel de precizare.

Am primit de-a lungul acestui mic anisor multe aprecieri sau deprecieri legate de ceea ce scriu. Am primit idei, sfaturi, pareri si cuvinte de lauda. Le-am primit pe toate cu inima deschisa, caci de la toti am de invatat cate ceva. Insa, poate gresesc eu, atunci cand critici cred ca ar trebui sa dai si o motivatie, si poate chiar si o idee despre ce s-ar putea imbunatati. Si nu spun asta doar legat de blogul meu, ci si in viata noastra de zi cu zi. 
De cate ori nu criticam, aruncam injurii si cuvinte urate fara nici o explicatie?! 

De ce spun toate astea?! Am constatat ca o persoana care citeste acest blog, cu o frecventa destul de mare incat sa afle despre toate post-urile noi, apreciaza toate acestea ca fiind "nasoale". Nu ma deranjeaza! Daca m-ar deranja as scoate acea apreciere si le-as lasa doar pe cele de bine. 
 
Vreau sa iti multumesc, draga cititor de Bucuresti, pentru interesul tau, pentru pasiunea cu care citesti fiecare cuvintel, sau poate nu. De fapt, va multumesc tuturor! Insa rugamintea mea e ca atunci cand faceti o apreciere sa o motivati, sa o comentati, sa ma ajutati sa fac acest blog locul unde va intoarceti intotdeauna cu placere. Iar daca e vorba de rautate, pastrati-o pentru altii, sunt imuna! 
Si vreau sa cred, draga om de capitala, ca in cazul tau nu e vorba de rautate, invidie sau orice alt sentiment malefic caci nu vreau sa imi intaresc si mai tare convingerea mea legata de capitala si "capitalisti"!

Va imbratisez sufletul si va sarut inimile! Numai bine!

luni, 4 aprilie 2011

N-am timp!!!

De aici incepe totul... Trezit de dimineata, mergi la serviciu, alergi in stanga si-n dreapta, iar seara nu stii cum sa pui mai repede capul pe perna pentru ca a doua zi sa o iei de la capat. Era vitezei si a lucrurilor facute in graba. 

Nu mai avem timp sa observam detaliile, lucrurile marunte. Nu mai avem timp de altii, dar nici de noi, nu mai avem timp sa dam atentie copiilor, atat ai nostri cat si ai celorlalti, nu avem timp sa ne analizam sentimentele si sa le ascultam, nu avem timp sa zambim celor din jurul nostru, sa visam, dar nici sa ajutam. Nu avem timp sa ascultam pe altii, dar nici pe noi, nu avem timp... Nu mai avem timp de nimic si ce pacat... 
Daca am avea am zambi mai des, am vorbi mai frumos si mai calm, am asculta si ne-am imbogati orizontul... Daca... dar cum toate sunt date pe repede inainte, ca intr-o caseta prost inregistrata, la fel suna si viata noastra: stearsa, zgariata, ragusita si pe alocuri blurata. 

Mergem dezorientati intr-un cross al intereselor si al banilor, alergand dupa nici noi nu stim ce, cautand sa ne afirmam punctul de vedere spunand intotdeauna "Stiu eu! Asculta-ma pe mine!", cand de fapt, poate, nici nu avem habar... Cautam succesul imediat si nu pe cel lucrat, studiat sau gandit in prealabil. 

Nu, nu avem timp! Suntem intr-o societate in care timpul e limitat, insa, cum spunea un citat, nu avem mai putin timp decat Einstein, Lev Tolstoi, Leonardo da Vinci si multi altii care au avut.... Au avut timp pentru contemplare, pentru visare, pentru iubire... 
Caci da, nu mai avem timp nici sa iubim, nici pe noi si nici pe altii. Nu mai iubim din inima si suflet, iubim pe fuga, iubim doar de frica de a nu fi singuri, cand de fapt chiar suntem.... 

Mi-ar place sa avem timp... de dragoste, de copii, de citit, de plimbari interminabile, de vacante, de iesiri, sa avem timp de toate... dar mai ales de toti...  Dar sunt atatia care au, au timp dar le lipseste cheful, dar asta e o noua poveste, un nou capitol la care va las pe voi sa va faceti timp pentru a-l dezvolta...

S-aveti timp sa faceti tot ce-n viata asta va place...

Melodia ta de suflet

Joc

Stiri