marți, 13 aprilie 2010

Romania, viata mea! (n.r. Romania, Te Iubesc!)

As fi inceput cu o dedicatie, insa nu suntem la vreun post de radio sau la vreo petrecere cu specific manelist, asa ca am sa incep spunand ca ma adresez persoanelor ce traiesc (sau au trait vreodata) in Romania, care stiu ca aici unu adunat cu inca unu nu face intotdeauna doi, ca albul este uneori gri sau chiar negru, unde munca cinstita nu numai ca nu te innobileaza si nu te imbogateste, ci te si transforma, te imbolnaveste si se joaca cu nervii tai.
Deseori ma gandesc la faptul ca Romania e unul din putinele locuri din Europa (poate chiar din lume) in care nivelul de plata la locul de munca este invers proportional cu nivelul de munca depus. Oare sa fie asta o simpla ecuatie a celor ce angajeaza?
De ce unii isi pot permite sa ia masa la restaurant zilnic, pe cand altii traiesc din bonurile de masa, salariul dandu-l pe apa, intretinere, gaze si alte cheltuieli de-ale casei? 

Educatia din tara asta frumoasa, ca nu putem spune ca avem tara urata (vorba cuiva, pacat ca e locuita), este undeva la nivelul solului. Atunci cum se face ca in 3 ani la rand s-au schimbat 3 planuri de bacalaureat? Imi aduc aminte ca si eu cand am dat Bacul am fost un pic buimaciti ca nu stiam exact ce probe se dau. Examenul de capacitate de asemenea s-a schimbat de nu stiu cate ori. Elevi buimaciti, profesori mai ceva... 

Ne intoarcem la locurile de munca, in special la colectiv, vorbesc in special de acel personal barfitor, cel care te inteapa de fiecare data, insa niciodata nu iti spune in fata ce anume il deranjeaza la tine. Sunt total de acord ca nici eu nu sunt perfecta, asa cum nimeni nu e (fie vorba intre noi, nici nu mi-as dori sa fiu), insa imi doresc sa fac cat mai bine ceea ce fac si consider criticile constructive, dar nu imi place sa ma joc de-a "Telefonul fara fir", joc in care informatiile ajung intotdeauna distorsionate si uneori exagerate. 

Sunt convinsa ca aceasta discutie ar putea continua la nesfarsit, insa am sa ma opresc aici de moment, asteptand raspunsurile voastre, sau, cine stie, alte intamplari din care reiese ca Romania este tara tuturor posibilitatilor.

România te iubim,că ca tine nu găsim…

Un comentariu:

  1. Ce as putea spune, decat ca ai dreptate, dar....sti cum se spune, SPERANTA, moare ultima, au trecun 20 de ani de la revolutie, am crezut si am sperat mereu ca va fi mult mai bine, dar tind sa cred ca doctrina comunista nu va pieri niciodata , este precum buruiana aceea:PIRUL, cu cat vrei sa scapi de ea, cu atat se indeseste mai mult.SALARII, aoleu, indraznesti sa vrei salariul mare in ROMANIA???? te cunosc ca o fata super de isteata, de ce crezi asta?a? poate sa mai treaca inca 50 de ani si cine stie ce va fi......

    RăspundețiȘtergere

Melodia ta de suflet

Joc

Stiri