Dragostea promite, dar nu face

Sa definesti dragostea nu-i tocmai la indemana, cuvintele pot parea de-a dreptul caraghioase si nu arareori pufnim cand auzim cum isi rostesc unii iubirea mai ceva ca pe-un poem de liceean amorezat. Dragostea nu are simtul masurii, este egoista si fara mila, si te face sa crezi ca n-ai nici o sansa s-o poti struni si controla incotro se duce. Oricat de-ai inalta pe varfuri s-o vezi cum vine din multime, ti se arata sireata atunci cand te astepti mai putin. E mai presus de orice sentiment trait vreodata, absoarbe in ea toate senzatiile si le amesteca nuantele cu o pofta nebuna de culoare. Ca o tornada care vine pe neasteptate, te ia pe sus si iti clatina tot ce credeai ca stapanesti si stii. Indragostiti din toate timpurile au incercat sa ii extraga esentele, mai ceva ca un alchimist in cautarea aurului, dar care poate spune ca a gasit elixirul permanentei ei?

Odata ce te-a prins, ratiunea e trimisa degraba intr-un loc intunecat, iar dragostea isi formeaza propriul ei limbaj. Simti ca zbori, te imbata, inima iti canta. Da, inima, ca de-aici pleaca tot deranjul. Desi undeva o voce iti spune daca cineva e potrivit sau nu pentru tine, inima in galopul ei nu-ti da ragaz sa chibzuiesti. Te lasi purtata si ametita de aromele indragostirii, apoi incepi sa-ti proiectezi variantele in care pe-ai putea vedea fericita. Pentru unele, poate fi o banala plimbare de mana cu iubitul prin parc, pentru altele, sarutarile furate la adapostul noptii inainte de-a cobora din masina ca el sa se intoarca la nevasta ori sentimentul  de liniste, pentru cele satule de jocul seductiei, dat de un partener care ar putea conta. Iar alteori e pur si simplu suficient ca cineva sa te urmeze in nebunia ta. Si undeva promisiunea acestei fericiri ramane suspendata, sa faci ce este corect si bine nu-i un lucru tocmai usor, si daca stim ceva cu certitudine e ca asta depinde doar de cat de sincere suntem noi. 

Restul e doar literatura!

"Lovebuzz.ro" - Iulia Verdesz

De ce nu exista barbatul perfect?

Gresit! El exista si sa nu indrazniti sa ma contraziceti, pentru ca el exista iar eu l-am intalnit. Partial, ce-i drept, dar asta m-a facut sa cred ca el exista. Singura problema ar fi ca harta ADN-ului ii este impartita in mai multe specimene. De aici inainte pot fi acuzata de carente in romantism.Barbatul perfect pe care-l cunosc eu exista pentru ca eu am ales sa ma dedic arheologiei iubirii si sa il caut in locuri de mult uitate, Am renuntat sa stau si sa il astept sa vina calare pe un cal alb, si pentru simplul fapt ca in ziua de azi, cu siguranta, nu prea mai exista multi barbati care sa stie sa calareasca.

Stiu cum sa conduca teribilist o masina, ar putea sa retina cu ce crema de seara ma dau si, probabil, ar reusi sa ma faca sa inteleg ce inseamna un offside, dar in nici un caz nu au cum sa isi mai faca aparitia calare. In schimb, am descoperit ca fiecare dintre barbatii acestei lumi au ascunse in ei multe dintre calitatile pe care mi le doresc. Din pacate, nu pe toate, de aceea a trebuit sa-l reconstituiesc pe barbatul meu perfect din bucatele gasite in cei cu care m-am intalnit.

"Lovebuzz.ro" - Iulia Verdesz

Femeie...

Scopul nostru, ca femei, e sa cautam iubirea, indiferent cat dureaza si cat de greu e sa o gasim, si pentru ea suntem in stare sa facem cele mai neasteptate sacrificii. Cine nu recunoaste cu adevarat ce am spus eu ori se minte, ori e barbat. Din pacate, cele afirmate mai sus nu sunt doar adevarate, dar ne mai si induc pe o cale gresita in ceea ce priveste finalitatea demersului nostru, fiindca de cele mai multe ori e greu sa mentii dragostea decat sa o gasesti.

Traditia romantica ne invata ca Fat-Frumos nu doar exista, dar si ca face tot ce poate - atat cat poate - sa ajunga la noi. Dupa incercari imposibil de grele si suferinte melodramatice, intalnirea cu printul viselor noastre devine posibila, ce uita totusi autorii acestei povesti universale este sa ne spuna ce se intampla dupa ce vrajnicul fecior o cucereste pe-a lui Cosanzeana. Stim ca traiesc fericiti pana la adanci batraneti, dar nu ne spun si cum e cand apar copiii, ce treburi sunt de rezolvat prin casa ori cate rate mai au de platit; pe de alta pare cand incalecau pe-o sa nu existau masini de spalat, aspiratoare, hypermarketuri si, mai ales, nu existau telefoane mobile sa dai cand vrei de Fat-Frumos si sa il rogi sa ia si el cate ceva in drum spre casa.

In concluzie, eu as zice ca de fapt povestea se sfarseste adeseori printr-un divort provocat fie de o aventura a Printesei cu Zeul cel rau, satula de indolentul de barbat cu care a pricopsit-o autorul, fie Printul nostru se trezeste intr-o buna zi ca o fi ea blonda, cu ochii albastri ca raurile cele mai limpezi si alte calitati fizice de necontestat, dar peste deal s-or mai gasi si alte niscaiva fapturi cu vino-ncoace. De aceea trebuie sa fim cinstite cu noi si sa recunoastem ca poate le stim noi pe toate pentru ca suntem femei, dar e clar ca mereu ne intrebam cum sa pastram iubirea odata ce am gasit-o.

"Lovebuzz.ro" - Iulia Verdesz

You?! Did you?!

Timpul trece... mai repede decat as vrea, mai grabit decat mi-as inchipui. Trece si constat tot mai mult ca ceea ce imi imaginam cand eram copil e cu totul diferit de realitatea de azi.

Mai bine de doua saptamani am dus o minciuna, o mica farsa, dar care mi-a deschis ochii in privinta unor persoane care, chipurile, stiu totul despre mine, dar de fapt nu stiu nimic. A sosit timpul sa spun adevarul si mai ales sa spun tot ce simt. 

Probabil ca deja ati vazut fotografia cu mine, insarcinata. Ei bine, nu... nu sunt insarcinata, si nici nu voi fi prea curand. Sunt o persoana mult prea rationala si cu capul pe umeri pentru a face un pas atat de mare intr-o societate care, momentan, nu are nici un viitor. Nu voi face pasul niciodata inainte de a avea o relatie stabila, implinita si sigura. Poate sunt de moda veche, dar asta sunt... 

Multi, chiar foarte multi, m-au intrebat daca e adevarat... simpla lor intrebare mi-a dat de gandit... daca m-ati cunoaste nu ati intreba... daca ati sti nu ati mai afirma... Nu poti cunoaste, sau mai bine spus nu ma poti cunoaste... Sunt atat de complicata si totusi atat de simpla. Si totusi, sunt atat de putini care stiu... sunt atat de multi care nu....

Au trecut doua saptamani ciudate pentru mine, si vreau sa evadez... visez la un loc cu pasari si liniste, visez la calm si dragoste... Vreau sa fiu in compania oamenilor care intr-adevar ma cunosc...

Oare cat va trebui sa mai astept?!

To be or not to be...

Si ce tara frumoasa e Romania! Munti, dealuri, campii, mare, delta si datini... toate fac ca aceasta tara sa fie un paradis inclestat pe pamant.

Traim intr-o tara in care avem de tras de pe urma comunismului, a limitei si infometarii. Traim intr-o tara in care fiecare vrea sa isi spuna parerea, in care nimeni nu mai are rusine si toti au cea mai proasta parere despre poporul asta. 

Astfel... pledoarie pentru tara mea! Mi-ar place ca toti cei care cred ca "Romania e o tara de rahat!" sa isi ia boarfele, familia, poate chiar campii si sa zboare din ea. Nu pot spune ca sunt mare patrioata, doar ca nu pot decat sa constat: avem munti, mare, dealuri, paduri, ape... avem traditii si oameni minunati. 

Avem tot ce ne trebuie sa facem din tarisoara asta un loc extraordinar si nu stiti cat de rau imi pare ca nu stim sa profitam de tot ce ne inconjoara.
 

Avem toate formele de relief posibile, insa turismul nostru e la nivelul marii, avem oameni minunati, dar adesea inselati, plimbati si refuzati, avem traditii, dar totodata avem hip-hop, avem vointa, nu avem cu cine... 

Mi-e ciuda cand ma gandesc la alte tari, care n-au nimic, dar au cap si minte, si le mai si folosesc. Tari in care nu-i ajuta nici relieful, nici traditia. Tari in care oricare dintre noi visam sa ajungem ca sa vedem... ce?!

Imi iubesc tara, o voi iubi mereu, buna, rea... Imi pare rau doar ca nu e pretuita. Hartii aruncate, gratare, ambalaje, defrisari, interese... toate! Le urasc! 

Toti dam vina pe tara asta pentru tot ce ni se intampla, cand ea ne da tot ce e mai frumos, dar atunci cand vine vorba de voluntariat pentru saraca batrana, ne dam inlaturi...

Avem litoral si munte, dar n-avem turism... Avem fabrici de mobila, dar n-avem paduri... Avem copii, dar n-avem parcuri... Avem gari, dar n-avem trenuri... Avem masini, dar n-avem autostrazi.... Avem cosuri de gunoi, dar n-avem bun simt... Avem de toate, dar nu avem cu cine...

Asa ca... inainte de a arunca tot in carca politicienilor gandeste-te tu, ROMANE, ce poti face ca tara asta sa evolueze. Raul nu e taiat intotdeauna de la radacina, cateodata coroana e cea care impiedica evolutia radacinii si tulpinii.

Romania mea, te sarut!

Crestini fara credinta

Mereu mi-a placut sa vad multa lume adunata, insa am urat intotdeauna evenimentele triste ce ne aduna vrand, nevrand. Azi a fost unul din acele momente in care te intrebi "Asta a fost tot?!"...

Oricum nu despre moarte, inviere, inaltare sau altele de genul asta e vorba, ci ca am ramas uluita. Sustinem sus si tare ca suntem un popor de oameni credinciosi, insa cand se merge la biserica se vorbeste despre mancare, despre faptul ca mai am de spalat cate ceva pe acasa, de facut curat, de stirile mondene si nu in ultimul rand de hainele pe care unul sau altul le poarta. 

Mi se pare jalnic ca intr-o biserica, lacas de cult, sa vorbesti la fel sau mai tare ca preotul, mai ceva decat la o cafenea din centru. Desigur, am fost marcata, pentru ca, pe mine, mama m-a invatat ca trebuie sa taci cand preotul vorbeste, de altfel trebuie sa taci cand celalalt vorbeste. Pentru unii e greu... 

Sunt catolica si ma mandresc cu asta, nu ca as avea ceva cu ortodocsii, evanghelistii, baptistii, martorii lui Iehova sau orice alta religie posibila. Sunt constienta ca acolo, sus, e doar un singur Dumnezeu, care ne iubeste pe toti in aceeasi masura. Ma mandresc insa de educatia pe care am primit-o, de tot ce am capatat moral si spiritual pana acum, caci la noi slujba e slujba, rugaciunea-i rugaciune. Nu am nimic cu nimeni, poate sunt doar in stare de soc. 

Cum puteti spune ca sunteti credinciosi cand voi aveti cu totul alte preocupari in timpul in care "un prost" incearca sa faca ceea ce a invatat, ba chiar mai mult de atat...  Cum e posibil sa te calci in picioare si nici macar sa nu te uiti inapoi sa vezi daca doare? 

Respect, onoare, bun simt, educatie si credinta... cati dintre voi, cei care cititi aceste randuri, le aveti?!

Christos a inviat!

Am intarziat cu aceasta postare, si nu pentru ca nu as fi vrut sa va scriu, ci pentru ca am asteptat sa treaca efectele secundare ale bucatelor de Pasti, astfel sa gustati cu mai multa pofta urarile mele.

Sper ca ati avut parte de sarbatori minunate, exact asa cum le-ati visat, ca v-ati bucurat, ca ati luat lumina, atat in candele cat si in inimi, ca ati ciocnit un ou si un pahar cu vin, ca familia v-a fost aproape. Sper ca aceste sarbatori sa fi fost deosebite, pentru ca voi sunteti intru totul speciali. 

Cat despre mine, s-au petrecut destul de multe intr-un interval atat de scurt, insa nu intru in detalii pentru ca nu vreau sa stric bucuria ce mi-a lasat-o in suflet Pastele. 

Va doresc tuturor o saptamana excelenta si, nu uitati, se apropie cu pasi repezi 1 mai, un nou motiv de sarbatorit, de iesit la iarba verde si de petrecut cu prietenii. 

Christos a inviat!