Mi-e dor sa-mi fie dor din nou.
Mi-e dor de tot ce tu insemni.
Mi-e dor de chipul tau ce cu dor ma privea alungandu-mi dorul din privirea mea. Mi-e dor de mainile tale ce adesea, dorindu-ma, ma alintau atingandu-ma cu dor. Mi-e dor de ochii tai blanzi ce sclipeau in dorul cuvintelor mele.
Mi-e dor de tine, suflet blajin si curat, alaturi de care am impartit dorul.
Dorul tau doare tot mai tare si doresc sa nu-mi mai fie dor. Dar mi-e dor!
Si-atunci cand nu o sa mai fie
Nici dor, nici inima, nici flacara cea vie
Si-atunci cand dorul ma va coplesi
Voi sti doar ca-nc-o data voi mai putea iubi.
Si-atunci cand raurile toate
Vor fi prapastii maturate
Si-atunci cand muntii vor albi
Din nou eu voi putea iubi.
Si-atunci cand marea-nvolburata
Va avea valuri far' de pata
Si-atunci cand codri vor pieri
Atunci voi mai putea iubi.
Iubesc si-acum ca prima oara
Chiar daca scriu un pic cam trist
Caci gandul mi-e ca-n prima seara
Dar tot mai cred ca inca mai exist!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu