A trecut deja o vreme buna de cand n-am mai vorbit... Suna a cantec ieftin comercializat neincetat pe posturile de radio, insa e mai mult de atat. 

Pentru mine atat de mult si multe... Probabil ca ar fi trebuit sa uit, ar fi trebuit sa o iau de la capat, ar fi trebuit sa fiu alta, si sunt! Sunt alta, mai dura, mai rautacioasa, mai sceptica si indoielnica. Am luat-o de la capat doar ca nu cred ca e capatul potrivit sau poate e doar indoiala de inceput de drum. Dar de uitat... de uitat nu voi uita niciodata! 

Chiar si acum, dupa atat timp in care nu stiu absolut nimic despre tine, gandul mi-l indrept catre tine, nedrept pentru sufletul meu. Imi aduc aminte de fiecare cuvant pe care mi-l spuneai si fiecare mangaiere. Imi amintesc de toate momentele placute pe care le-am trait... Si ce ma doare mai tare e ca sunt constienta ca nu dau din start nici o sansa altei iubiri in viata mea. Ma doare ca iubesc pe cineva care nici nu stiu daca m-a iubit vreodata. Am zis iubesc? Oare sa fie asa? Nu stiu daca mai iubesc, daca mi-e dor de momente placute, ori daca vreau pur si simplu pe cineva langa mine, care sa ma inteleaga, sa imi fie alaturi si sa ma iubeasca. 

Vreau sa uit, desi stiu ca nu voi putea vreodata. Asa cum nu am uitat de nici o relatie de-a mea, caci cu fiecare a fost ceva special, intr-un mod sau altul. 

Am ales sa imi vad de drum, doar ca pe alt drum, pe drumul carierei, pentru a acoperi golul din inima mea. Si, multumesc celui de sus, e din ce in ce mai bine. Sunt din ce in ce mai implinita...dar lipseste iubirea. 

Si aici ajung la concluzia: poti avea orice, daca nu ai dragoste, nu ai nimic. 

Lies...

Minciuni. De asta am avut parte in ultima vreme, minciuni ambalate frumos, unele mai urate decat altele. Falsitatea a caracterizat persoana ce am crezut-o cel mai aproape de inima mea, pe care am vrut-o aproape de mine pentru tot restul vietii. 

Si doare, din nou doare. Lacrimi nu imi sunt de ajuns pentru a scoate tot raul din sufletul meu. As vrea sa pot sa imi scot inima si sa functionez in gol, fara sentimente, fara iubire si fara ura, dar, mai ales, fara tine. 

Mi-e greu sa uit mangaierile tale si cuvintele frumoase, promisiunile si sarutarile de seara. Nu vreau sa uit cat ne iubeam... cat te iubeam... si cat ma minteai...

Ma intreb adesea unde am deviat de am gresit drumul, unde s-a stricat legatura noastra si de ce nu eu? 

De ce nu pot fi eu cea care te saruta in aceste momente, cea care te strange de mana si care te priveste in ochi? 

Lovituri am primit si voi primi si de acum, azi insa una mi-a atins inima. Nu stiu ce simt, nu stiu ce vreau sa simt, nu stiu cand voi trece peste. Tot ce stiu e ca va trebui sa imi vad de viata mea de azi inainte, singura. Singura intr-o lume de lupi, gata sa te atace la orice colt. 

Si tot ce imi ramane de facut sunt... lacrimi...

Iubesc...

Sa iubesti... e frumos, nu-i asa? 

Sa iubesti tot ce e viu, tot ce te inconjoara, de la cea mai mica floare, fluture, sa iubesti arborii si profunzimea padurii, sa iubesti marea si nisipul intins, muntii cu creste inzapezite inca, sa iubesti ploaia si roua de dimineata. Sa iubesti! Un sentiment ce te umple... de emotie, de bucurie, de mandrie, de tristete, de exaltare... 

Dar cel mai presus e sa il iubesti pe "EL". Acel el care apare mereu atunci cand te astepti mai putin si dispare atunci cand te simti mai putin pregatit pentru a ramane din nou in mainile naturii. Stiu ca par trista in ceea ce spun, dar nu e asa! Sunt fericita caci am intrat intr-o noua etapa din viata mea. O etapa in care, inca o data am invatat ca orice greseala isi are rostul. Fara aceste greseli nu am sti... 

Vorbesc prostii... simt lipsa unor brate care sa ma stranga si sa nu imi dea drumul. Mi-as dori pe cineva langa mine care sa ma incurajeze si care sa ma alinte, care sa imi spuna te iubesc, si nu doar sa o spuna, ci sa o si demonstreze, simt ca il vreau langa mine si nu pot face nimic in acest sens... 

E oare rau sa spui tot ce simti si ce iti doresti? Cred ca nu... cel mai adesea nici nu se indeplineste... 

Cu toate astea, te vreau langa mine, iubirea mea...

Dragostea promite, dar nu face

Sa definesti dragostea nu-i tocmai la indemana, cuvintele pot parea de-a dreptul caraghioase si nu arareori pufnim cand auzim cum isi rostesc unii iubirea mai ceva ca pe-un poem de liceean amorezat. Dragostea nu are simtul masurii, este egoista si fara mila, si te face sa crezi ca n-ai nici o sansa s-o poti struni si controla incotro se duce. Oricat de-ai inalta pe varfuri s-o vezi cum vine din multime, ti se arata sireata atunci cand te astepti mai putin. E mai presus de orice sentiment trait vreodata, absoarbe in ea toate senzatiile si le amesteca nuantele cu o pofta nebuna de culoare. Ca o tornada care vine pe neasteptate, te ia pe sus si iti clatina tot ce credeai ca stapanesti si stii. Indragostiti din toate timpurile au incercat sa ii extraga esentele, mai ceva ca un alchimist in cautarea aurului, dar care poate spune ca a gasit elixirul permanentei ei?

Odata ce te-a prins, ratiunea e trimisa degraba intr-un loc intunecat, iar dragostea isi formeaza propriul ei limbaj. Simti ca zbori, te imbata, inima iti canta. Da, inima, ca de-aici pleaca tot deranjul. Desi undeva o voce iti spune daca cineva e potrivit sau nu pentru tine, inima in galopul ei nu-ti da ragaz sa chibzuiesti. Te lasi purtata si ametita de aromele indragostirii, apoi incepi sa-ti proiectezi variantele in care pe-ai putea vedea fericita. Pentru unele, poate fi o banala plimbare de mana cu iubitul prin parc, pentru altele, sarutarile furate la adapostul noptii inainte de-a cobora din masina ca el sa se intoarca la nevasta ori sentimentul  de liniste, pentru cele satule de jocul seductiei, dat de un partener care ar putea conta. Iar alteori e pur si simplu suficient ca cineva sa te urmeze in nebunia ta. Si undeva promisiunea acestei fericiri ramane suspendata, sa faci ce este corect si bine nu-i un lucru tocmai usor, si daca stim ceva cu certitudine e ca asta depinde doar de cat de sincere suntem noi. 

Restul e doar literatura!

"Lovebuzz.ro" - Iulia Verdesz

De ce nu exista barbatul perfect?

Gresit! El exista si sa nu indrazniti sa ma contraziceti, pentru ca el exista iar eu l-am intalnit. Partial, ce-i drept, dar asta m-a facut sa cred ca el exista. Singura problema ar fi ca harta ADN-ului ii este impartita in mai multe specimene. De aici inainte pot fi acuzata de carente in romantism.Barbatul perfect pe care-l cunosc eu exista pentru ca eu am ales sa ma dedic arheologiei iubirii si sa il caut in locuri de mult uitate, Am renuntat sa stau si sa il astept sa vina calare pe un cal alb, si pentru simplul fapt ca in ziua de azi, cu siguranta, nu prea mai exista multi barbati care sa stie sa calareasca.

Stiu cum sa conduca teribilist o masina, ar putea sa retina cu ce crema de seara ma dau si, probabil, ar reusi sa ma faca sa inteleg ce inseamna un offside, dar in nici un caz nu au cum sa isi mai faca aparitia calare. In schimb, am descoperit ca fiecare dintre barbatii acestei lumi au ascunse in ei multe dintre calitatile pe care mi le doresc. Din pacate, nu pe toate, de aceea a trebuit sa-l reconstituiesc pe barbatul meu perfect din bucatele gasite in cei cu care m-am intalnit.

"Lovebuzz.ro" - Iulia Verdesz

Femeie...

Scopul nostru, ca femei, e sa cautam iubirea, indiferent cat dureaza si cat de greu e sa o gasim, si pentru ea suntem in stare sa facem cele mai neasteptate sacrificii. Cine nu recunoaste cu adevarat ce am spus eu ori se minte, ori e barbat. Din pacate, cele afirmate mai sus nu sunt doar adevarate, dar ne mai si induc pe o cale gresita in ceea ce priveste finalitatea demersului nostru, fiindca de cele mai multe ori e greu sa mentii dragostea decat sa o gasesti.

Traditia romantica ne invata ca Fat-Frumos nu doar exista, dar si ca face tot ce poate - atat cat poate - sa ajunga la noi. Dupa incercari imposibil de grele si suferinte melodramatice, intalnirea cu printul viselor noastre devine posibila, ce uita totusi autorii acestei povesti universale este sa ne spuna ce se intampla dupa ce vrajnicul fecior o cucereste pe-a lui Cosanzeana. Stim ca traiesc fericiti pana la adanci batraneti, dar nu ne spun si cum e cand apar copiii, ce treburi sunt de rezolvat prin casa ori cate rate mai au de platit; pe de alta pare cand incalecau pe-o sa nu existau masini de spalat, aspiratoare, hypermarketuri si, mai ales, nu existau telefoane mobile sa dai cand vrei de Fat-Frumos si sa il rogi sa ia si el cate ceva in drum spre casa.

In concluzie, eu as zice ca de fapt povestea se sfarseste adeseori printr-un divort provocat fie de o aventura a Printesei cu Zeul cel rau, satula de indolentul de barbat cu care a pricopsit-o autorul, fie Printul nostru se trezeste intr-o buna zi ca o fi ea blonda, cu ochii albastri ca raurile cele mai limpezi si alte calitati fizice de necontestat, dar peste deal s-or mai gasi si alte niscaiva fapturi cu vino-ncoace. De aceea trebuie sa fim cinstite cu noi si sa recunoastem ca poate le stim noi pe toate pentru ca suntem femei, dar e clar ca mereu ne intrebam cum sa pastram iubirea odata ce am gasit-o.

"Lovebuzz.ro" - Iulia Verdesz