Zi frumoasa ca tine...
De ar fi asa cum spune melodia ar fi cea mai jalnica zi! Obosita, extenuata chiar, tind spre fericire, ma tot incearca o stare de melancolie, dar ma mentin... Astazi am inteles inca o daca ca viata ne poate intoarce intr-o singura clipa, ca ma insel in privinta unor oameni, dar totodata ma face sa fiu mai puternica...
O mare de urari de bine, un munte de mesaje si totodata multe dorinte... de mai bine...
Si totusi stau si ma gandesc... cate din mesajele si urarile (si vreau sa generalizez) pe care le primim cu diverse ocazii sunt trimise din inima? Cate din ele nu sunt doar simple stereotipii, simple mesaje "ca asa trebuie"? Cati din cei ce rostesc acele vorbe le si cred? Ca sa ma amagesc am sa spun toti... si tac.
Acum canta in urechile mele acea melodie pe care voi o stiti de la filmul "Twin Peaks" si ma gandesc la... o mare, ceva mai agitata ce tinde sa se linisteasca, la o plaja pustie, la mere coapte cu aroma de scortisoara si miros de bunici, la pajistea inverzita cu mii de copaci infloriti... visez la o lume in care totul e roz... alb... bleu... fara nori ce ameninta, ci doar cu bucati de vata asezata buclat pe cer... Asta ar fi tabloul perfect?!
Un citat de-al lui Franz Kafka spunea ca "Exista speranta, dar nu pentru noi." Si daca nu am mai avea speranta ce am avea?! Oare asa sa fie? Tind sa cred ca nu, tind sa cred ca sperantele si visele se mai si implinesc... Dar totusi?!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu