Inca putin si se fac 3 ani de cand am terminat liceul... Azi am reparcurs traseul pe care l-am facut timp de 4 ani... Mi-am adus aminte de ispravile din liceu, de lucrurile bune si de ce nu si de cele rele. In pauzele mari era litera de lege, mergeam la patiserie si 2 palmieri cu ciocolata erau ai mei... mmm parca simt gustul lor si acum. Mi-am mai adus aminte si de diriga, care ne-a fost ca o mama, dar si prietena si profesoara. Si de ce sa nu recunosc, mi-e dor de ea, mi-e dor de colegi, mi-e dor de anii de liceu, mi-e dor de mine pe vremea aceea. Poate ca nici nu gasesc cuvintele potrivite ca sa spun exact ceea ce simt cand ma gandesc la acea perioada. Fiecare profesor imi aduce aminte de o anumita intamplare, fiecare coleg asemenea. Cred ca si voua va este dor de acei ani, fie ca ati terminat anul trecut, acum 5 ani sau acum 30 de ani. Cred ca nimic nu se compara cu aceste frumoase clipe si intamplari... Si cred ca toti asociati perioada liceala cu binecunoscutul cantec "Ani de liceu"... Ani de liceu, e drept cu absente si la romana, dar mai ales la fizica, dar niciodata la istorie (colegii stiu de ce), cu poante, unele bune altele rasuflate, cu certuri si impacari, cu iubiri, dezamagiri si cuceriri... Totul se intampla, sau incepe sa se intample, din anii de liceu...
Am sa sar peste acest subiect, nu vreau sa devin melodramatica. Ma uitam adineaori pe geam... un pic cam innorat ce-i drept... Si mi-a venit in cap o ipostaza, in care am fost pusa asta vara, o vara tumultoasa, cu multe incercari dar si cu multe povete. Cu gandul acolo am scris o mica poezie, care sper sa va placa, desi la un vers recunosc ca nu are rima, dar e ceva ce se potriveste mai mult pentru elevii de liceu, dar si pentru cei sau cele ca mine, care inca mai spera la un "print" pe un cal alb (poate si maro, ori negru, nu conteaza, printul sa fie), la o iubire puternica si la o viata in 2 (sau 3, 4) fericita "pana la adanci batraneti. Deh o sa spuneti ca sunt demodata, dar pariu ca toti va doriti asta. Ok, incep:
Noapte!
Noapte lina si albastra
Ce-mi bati iara la fereastra...
Mi-ai adus din nou in casa
Cununa de stele-albastra.
Luna, mareata craiasa
Mandra, alba si frumoasa
Singura speranta noaptea
Ce doar tu imi auzi soapta.
Unde esti tu, noapte calda,
Cea a lunilor de vara?!
Cand stateam uitand la tine
Ce splendoare! Ce minune!
Calmul ce mi-l dai mereu
Chiar si-atunci cand mi-e mai greu
Mi-as dori o zi din toate
Sa mai fie inc-o noapte...
Caci doar noaptea pot gandi
La iubitul meu, sa stii...
Dragostea inimii mele
Ce-l iubesc doar in tacere
Draga mea, suava noapte,
De ce e asa departe?
Te rog grija ai de el
Ca de un mic sufletel
Vise dulci, nopti instelate
Sa i le aduci pe toate
Iara mie, te rog mult,
Sa-mi aduci doar un sarut.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu