"M-am trezit fara sa deschid ochii. Si simt caldura unui corp care e lipit total de al meu, simt mainile care ma magaie usor peste umar si-mi dau parul deoparte ca sa-mi sarute ceafa. Am acelasi fior, pana-n varful degetelor, exact ca la prima dimineata de dupa prima noapte dormita impreuna, demult..." (M.R.)
E si povestea mea, si a ta... e povestea noastra, iar daca nu ai trait-o macar o data in viata te consideri gol.. Mai ales noi, femeile, tanjim dupa dragostea pura, dupa tiparele atat de invechite, dar totodata atat de frumoase si de romantice, noi, cele ce dam viata, ne dorim cele mai banale senzatii, mangaieri, sarutari, atingeri ca pe ceva nepretuit... Si e normal, atat timp cat femeile sunt cele delicate, dar totodata cele puternice...
Tocmai am terminat cartea "Raduleascai", o femeie in adevaratul sens al cuvantului, si spun asta nu pentru ca as cunoaste-o personal, sau ca mi-ar fi facut vreun favor, ci pentru simplul fapt ca e... femeie! Iubesc femeile ce nu se lasa calcate in picioare, care iau atitudine in ce le priveste pe ele personal, sau pe cei pe care ii iubesc, femeile care isi spun punctul de vedere direct, fara ocolisuri si fara restrictii. Le iubesc caci isi accepta defectele si se considera norocoase asa cum sunt, inalte sau scunde, sarace sau bogate, slabe sau plinute... Ei bine, Mihaela e una din acele femei, si repet ca e parerea mea... (mentionez ca traim intr-o tara democratica si fiecare are dreptul la parere :) )
Imi place sa cred aceleasi lucruri si despre mine, desi poate deseori intru in stari de melancolie profunda, ma gandesc la viata mea, o analizez din toate punctele, dar cred totusi ca sunt o femeie puternica. Ce ciudat suna "femeie". Pana mai ieri eram o fata, o fetiscana ca oricare alta, o pustoaica... insa in catva timp mi se va reaminti ca nu mai sunt o copila, din pacate, dar sa nu deviem subiectul... O femeie puternica spuneam... si da, asa ma consider eu si lumea ce ma cunoste indeaproape, puternica pentru mine, dar si pentru ei. Imi place sa cred ca pot da si celui de langa mine forta de a merge mai departe, de a invinge, de a fi castigator... in lupta cu viata pana la urma. O sa spuneti ca incerc sa ma laud, sa par mai ceva ca altii, dar nu, sunt convinsa ca sunteti cu totii puternici, si ca orice obstacol il puteti invinge...
"Sunt fascinata de cate se pot petrece intre un barbat si o femeie. Sunt mereu uimita de iluziile in care credem, pana ne trece dragostea. Sunt admiratoarea tuturor celor ce reusesc sa ramana exceptiile care imbatranesc de mana." (M.R.).
Si cine nu si-ar dori o astfel de poveste? Dupa cum spuneam mai sus cred ca ar fi povestea perfecta pentru fiecare femeie, fie ea excentrica, sau "demodata", fie ea de la oras sau din mediul rural, fie adolescenta sau trecuta bine de prima tinerete, toate ne dorim aceeasi frumoasa poveste, cu rochie alba, cu flori multicolore, petale ce miros a parfum de iasomie, rodul iubirii, si bineinteles iubirea...
Imi aduc aminte cu drag si eu de povestile mele de dragoste, mai lungi sau mai scurte, povesti ce le voi pastra mereu in jurnalul mintii, amintiri ce mi-au schimbat viata si care mi-au marcat-o intr-un mod exceptional, deosebit! Mi-au oferit o alta viziune asupra vietii, m-au facut fericita si poate nefericita uneori, mi-au deschis ochii, mi-au oferit ceea ce isi doreste orice femeie sa traiasca. Chiar daca nu le-am spus-o vreodata, le multumesc!
"Sa explice cineva cum se naste dragostea!" (M.R.)
P.S. Poate nu sunt cel mai bun scriitor, nici nu ma consider. Scriu pentru cei ca mine, cei pe care ii asculta prietenii, familia, sotul si poate copiii. Nu pretind atentie, nu mai multa decat mi se cuvine, iar voua, acelora ce cititi si intelegeti, va multumesc si va respect!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu