Ajungi intr-un punct in viata in care te intrebi ce ai realizat pana acum, si mai ales ce va trebui sa faci de aici inainte. Am ajuns intr-un punct in care fac bilantul anilor ce au trecut, sentimentelor si vorbelor.
Imi voi juca, de altfel ca si pana acum, rolul pana ce voi atinge perfectiunea.
Ma simt linistita, ma simt iubita de cine trebuie, ma simt in siguranta si, mai presus de toate, ma simt calma si increzatoare in fortele mele.
Azi sunt fericita! Azi sunt si va trebui sa imi mentin starea in ciuda a tot ceea ce, aproape imposibil de stapanit, ma navaleste cateodata.
E adevarat ca o iubire lasa urme adanci, lasa rani, iar apoi cicatrici mai mult sau mai putin vizibile. Insa cicatricile nu dor decat la vreme rea, in consecinta nu imi voi aminti decat in vreme de ploaie sau frig, de nesiguranta si tristete.
As vrea sa pot sterge cu buretele tot ce s-a intamplat, sa o iau de la capat noua, as vrea sa fiu eu cea de acum ceva ani buni, acea fata ce nu suferea si totusi iubea.
De-l iubesc n-o va simti, de-i simt lipsa nu va sti, de voi striga dupa el si iubirea lui nu ma va auzi, caci timpul a hotarat... e vremea pentru un ADIO.
Adio caci te iubesc prea mult, adio pentru ca nu mai rezist fara tine, adio pentru ca ai inceput sa insemni mult prea mult pentru mine, adio pentru ca nu mai esti al meu.
Adio, dar inca te iubesc!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu