Ne apropiem cu pasi repezi de cea mai "calda" sarbatoare a anului, Craciunul.
Spun cea mai calda pentru ca e singura data in an cand ma analizez cu adevarat ,cand gandurile mele se indreapta asupra inimii si sufletului.
Imi aduc aminte cu sete si dor de acele vremuri, cand bradutul impodobit in sufragerie emana miros placut de rasina, de globurile sparte chiar inainte de a le pune in pom, ori de mirosul de scortisoara... Nerabdarea serii de 24 decembrie era esentiala surprizei "Pe unde a reusit sa ajunga la brad?!". Si-mi mai aduc aminte cu cata siguranta imi spunea mama "A venit mosul!", iar eu ferm convinsa, o contraziceam "Am fost acum 2 minute, nu a venit!"Mi-a ramas intiparit in minte si inima mirosul portocalelor, a turtei dulci, a cozonacului si prajiturilor, gustul marului copt cu scortisoara si...
Seri la sanius, calaritul porcului imediat dupa ce si-a dat ultima suflare, desi acum 5 minute plangeam pentru el, caldura sobei din bucataria de iarna de la tara, pelincile facute de bunica cu nuca si julfa, colindele din seara de ajun, toate mi-au ramas in suflet.
Din pacate multe obiceiuri s-au pierdut, prin orase nu mai vezi copiii colindatori, decat poate vreo doi pui de tigani cantand fara ritm ori sens, cu o stea in dotare, vesnica "Steaua sus rasare!", sarbatorile de Craciun se petrec la restaurant ori in afara tarii, povestile bunicilor s-au schimbat cu emisiuni TV de divertisment...Mi-e dor de sarbatorile copilariei mele, de tot ce au insemnat ele. Mi-e dor sa mai fiu copil!
Tu cum iti aduci aminte de sarbatorile de Craciun?!
tocmai mi-a dat o lacrima..adevarul e ca mici fiind simteam altfel Craciunul,il percepeam altfel..acum inseamna ..nici nu stiu ce inseamna.. si totusi..exista mosu`?
RăspundețiȘtergereFoarte expresiv si emotionant postul asta...ma ajutat sa mi amintesc de ani trecuti,in care parca Craciunul era altfel ,chiar era o bucurie cand venea, spre deosebire de prezent cand caut cu greu sa fiu fericit de Craciun...vremurile sau schimbat ,am crescut si totul e diferit...mie dor, mie ciuda, si sunt incrancenat de nervi parca,cand vad ca nu pot sa fac nimic pentru ca acele vremuri sa se intoarca si ca copii din ziua de azi ,sau de fapt oamenii de acum sa fie iarasi cm erau macar acum 10 ani parca mai putini stresati,mai linistiti,mai buni...nu stiu ce sa zic sunt gol..imun...sau poate asa trebuie sa fie atunci cand cresti...oricum traim intro lume nebuna, nebuna de tot...nu stiu cat ne-o mai tine pamantul asta (scz ca am scris atat dar am simtit nevoia )
RăspundețiȘtergereNuma bine si felicitari ptr post !