Ce frumos e sa traiesti!
Am vrut sa incep intr-o nota optimista, sa continui tot asa si sa sfarsesc, evident, in aceeasi nuanta.
Iubesc sa traiesc la intensitate maxima orice bucurie, tristete, implinire sau esec. Iubesc sa traiesc cu bune si rele, tot si toate ce ma inconjoara.
Azi nu vreau sa ma gandesc la ce-i rau, azi nu vreau sa ma gandesc la ce lucruri intoarse pe dos vor urma, vreau sa ma gandesc doar la fericirea mea.
Dupa mai bine de o saptamana de stat acasa, in care mi-am adunat si rascolit gandurile de sute si mii de ori incercand sa fac ordine, am ajuns sa vad lucrurile limpede, clar si simplu. Cred ca de multe ori m-am ascuns in spatele fetei rationale si logice ce ma caracterizeaza si am uitat sa simt, sa fac ce simt si mai mult sa actionez dictata de "asa trebuie!", nu dupa "asa vreau" sau "asa simt". Vreau sa imi infranez tot avantul spre ratiune, cel putin de moment, si sa incerc sa ma axez pe suflet, pentru a mi-l mangaia, pentru a mi-l alinta si pentru a mi-l inmuia.
Zilele ce au trecut nu mi-au fost tocmai usoare, insa stiu ca de voi face ceea ce simt va fi bine.
Mi-am dat seama ca fericirea mea e cu atat mai mare cu cat vine din inima, mai mult decat din minte. Chiar daca nu demult imi propuneam sa ma maturizez, imi dau seama ca maturizarea nu inseamna interzicerea de a simti, nu e restrictia de a iubi, nu e impedimentul de a te dedica sentimentelor tale.
Fericirea mea e obiectivul meu si fac orice pentru a o obtine.
Momentan sunt fericita. Sunt bucuroasa. Sunt bine! Pentru ca pot, pentru ca sunt, pentru ca vreau si pentru ca reusesc!
Ma vreau fericita si sunt fericita, pentru ca simt!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu