You?! Did you?!

Timpul trece... mai repede decat as vrea, mai grabit decat mi-as inchipui. Trece si constat tot mai mult ca ceea ce imi imaginam cand eram copil e cu totul diferit de realitatea de azi.

Mai bine de doua saptamani am dus o minciuna, o mica farsa, dar care mi-a deschis ochii in privinta unor persoane care, chipurile, stiu totul despre mine, dar de fapt nu stiu nimic. A sosit timpul sa spun adevarul si mai ales sa spun tot ce simt. 

Probabil ca deja ati vazut fotografia cu mine, insarcinata. Ei bine, nu... nu sunt insarcinata, si nici nu voi fi prea curand. Sunt o persoana mult prea rationala si cu capul pe umeri pentru a face un pas atat de mare intr-o societate care, momentan, nu are nici un viitor. Nu voi face pasul niciodata inainte de a avea o relatie stabila, implinita si sigura. Poate sunt de moda veche, dar asta sunt... 

Multi, chiar foarte multi, m-au intrebat daca e adevarat... simpla lor intrebare mi-a dat de gandit... daca m-ati cunoaste nu ati intreba... daca ati sti nu ati mai afirma... Nu poti cunoaste, sau mai bine spus nu ma poti cunoaste... Sunt atat de complicata si totusi atat de simpla. Si totusi, sunt atat de putini care stiu... sunt atat de multi care nu....

Au trecut doua saptamani ciudate pentru mine, si vreau sa evadez... visez la un loc cu pasari si liniste, visez la calm si dragoste... Vreau sa fiu in compania oamenilor care intr-adevar ma cunosc...

Oare cat va trebui sa mai astept?!

To be or not to be...

Si ce tara frumoasa e Romania! Munti, dealuri, campii, mare, delta si datini... toate fac ca aceasta tara sa fie un paradis inclestat pe pamant.

Traim intr-o tara in care avem de tras de pe urma comunismului, a limitei si infometarii. Traim intr-o tara in care fiecare vrea sa isi spuna parerea, in care nimeni nu mai are rusine si toti au cea mai proasta parere despre poporul asta. 

Astfel... pledoarie pentru tara mea! Mi-ar place ca toti cei care cred ca "Romania e o tara de rahat!" sa isi ia boarfele, familia, poate chiar campii si sa zboare din ea. Nu pot spune ca sunt mare patrioata, doar ca nu pot decat sa constat: avem munti, mare, dealuri, paduri, ape... avem traditii si oameni minunati. 

Avem tot ce ne trebuie sa facem din tarisoara asta un loc extraordinar si nu stiti cat de rau imi pare ca nu stim sa profitam de tot ce ne inconjoara.
 

Avem toate formele de relief posibile, insa turismul nostru e la nivelul marii, avem oameni minunati, dar adesea inselati, plimbati si refuzati, avem traditii, dar totodata avem hip-hop, avem vointa, nu avem cu cine... 

Mi-e ciuda cand ma gandesc la alte tari, care n-au nimic, dar au cap si minte, si le mai si folosesc. Tari in care nu-i ajuta nici relieful, nici traditia. Tari in care oricare dintre noi visam sa ajungem ca sa vedem... ce?!

Imi iubesc tara, o voi iubi mereu, buna, rea... Imi pare rau doar ca nu e pretuita. Hartii aruncate, gratare, ambalaje, defrisari, interese... toate! Le urasc! 

Toti dam vina pe tara asta pentru tot ce ni se intampla, cand ea ne da tot ce e mai frumos, dar atunci cand vine vorba de voluntariat pentru saraca batrana, ne dam inlaturi...

Avem litoral si munte, dar n-avem turism... Avem fabrici de mobila, dar n-avem paduri... Avem copii, dar n-avem parcuri... Avem gari, dar n-avem trenuri... Avem masini, dar n-avem autostrazi.... Avem cosuri de gunoi, dar n-avem bun simt... Avem de toate, dar nu avem cu cine...

Asa ca... inainte de a arunca tot in carca politicienilor gandeste-te tu, ROMANE, ce poti face ca tara asta sa evolueze. Raul nu e taiat intotdeauna de la radacina, cateodata coroana e cea care impiedica evolutia radacinii si tulpinii.

Romania mea, te sarut!

Crestini fara credinta

Mereu mi-a placut sa vad multa lume adunata, insa am urat intotdeauna evenimentele triste ce ne aduna vrand, nevrand. Azi a fost unul din acele momente in care te intrebi "Asta a fost tot?!"...

Oricum nu despre moarte, inviere, inaltare sau altele de genul asta e vorba, ci ca am ramas uluita. Sustinem sus si tare ca suntem un popor de oameni credinciosi, insa cand se merge la biserica se vorbeste despre mancare, despre faptul ca mai am de spalat cate ceva pe acasa, de facut curat, de stirile mondene si nu in ultimul rand de hainele pe care unul sau altul le poarta. 

Mi se pare jalnic ca intr-o biserica, lacas de cult, sa vorbesti la fel sau mai tare ca preotul, mai ceva decat la o cafenea din centru. Desigur, am fost marcata, pentru ca, pe mine, mama m-a invatat ca trebuie sa taci cand preotul vorbeste, de altfel trebuie sa taci cand celalalt vorbeste. Pentru unii e greu... 

Sunt catolica si ma mandresc cu asta, nu ca as avea ceva cu ortodocsii, evanghelistii, baptistii, martorii lui Iehova sau orice alta religie posibila. Sunt constienta ca acolo, sus, e doar un singur Dumnezeu, care ne iubeste pe toti in aceeasi masura. Ma mandresc insa de educatia pe care am primit-o, de tot ce am capatat moral si spiritual pana acum, caci la noi slujba e slujba, rugaciunea-i rugaciune. Nu am nimic cu nimeni, poate sunt doar in stare de soc. 

Cum puteti spune ca sunteti credinciosi cand voi aveti cu totul alte preocupari in timpul in care "un prost" incearca sa faca ceea ce a invatat, ba chiar mai mult de atat...  Cum e posibil sa te calci in picioare si nici macar sa nu te uiti inapoi sa vezi daca doare? 

Respect, onoare, bun simt, educatie si credinta... cati dintre voi, cei care cititi aceste randuri, le aveti?!

Christos a inviat!

Am intarziat cu aceasta postare, si nu pentru ca nu as fi vrut sa va scriu, ci pentru ca am asteptat sa treaca efectele secundare ale bucatelor de Pasti, astfel sa gustati cu mai multa pofta urarile mele.

Sper ca ati avut parte de sarbatori minunate, exact asa cum le-ati visat, ca v-ati bucurat, ca ati luat lumina, atat in candele cat si in inimi, ca ati ciocnit un ou si un pahar cu vin, ca familia v-a fost aproape. Sper ca aceste sarbatori sa fi fost deosebite, pentru ca voi sunteti intru totul speciali. 

Cat despre mine, s-au petrecut destul de multe intr-un interval atat de scurt, insa nu intru in detalii pentru ca nu vreau sa stric bucuria ce mi-a lasat-o in suflet Pastele. 

Va doresc tuturor o saptamana excelenta si, nu uitati, se apropie cu pasi repezi 1 mai, un nou motiv de sarbatorit, de iesit la iarba verde si de petrecut cu prietenii. 

Christos a inviat!

Am uitat... sa fim buni

Eu agitatie mai mare ca inaintea sarbatorilor nu am vazut... 

De mai bine de o saptamana toata lumea scutura, spala, sterge si aspira. Asta ca sa nu mai spun ca meniul pentru sarbatori a fost deja facut, urmand a fi preparat. De ce atata agitatie?! 

Dragii mei, curatenie cred ca faceti regulat, de spalat asemenea... de ce cu o saptamana inainte de sarbatori intoarceti toata casa cu fundu-n sus?! Pai in felul asta sarbatorile nu prea mai sunt motiv de bucurie, ci primul gand e "vai de mine, trebuie sa fac curat, sa gatesc, sa ma pregatesc". Sa mai mentionez faptul ca mai bine de jumatate din ceea ce se prepara de Paste se arunca?! Cred ca stiti si voi prea bine lucrul asta. 

Ne aruncam cu totii la cumparaturi, lucruri ce trebuie, dar mai ales care nu trebuie, iar dupa ce trec zilele de festin ne numaram putinii bani ramasi in portofel si ne intrebam sadic din ce mai traim?! 

Popor roman fara chibzuinta, fara limita, lacom si falos...cam asta au ajuns romanii nostri. Inca nu am putut trece bariera comunismului, cand mancarea era limitata. Dar acum ce facem? O avem acolo, o pastram, ca apoi sa o aruncam.... 

Si totusi cati dintre voi va ganditi in zilele astea, cu multe bunatati, la copiii care ar vrea si ei macar un sfert dintr-o jumate din ce avem noi?! Ori poate la batranii din azile, sau bolnavii din spitale, care "sarbatoresc" intr-un mare fel?! Cati dintre voi faceti un pustiu de bine dandu-le putina atentie?! Stiu... Suntem prea ocupati, avem atatea de facut, avem sa ne batem la casele de marcat a supermarket-urilor, avem sa ne injuram in trafic la orele de varf, avem sa gatim ca sa avem ce arunca... 

 

Fa-ti timp o ora in toata ameteala din aceasta saptamana si fa bine! Sunt atatia care au nevoie! Si nu uita ca sarbatoarea inseamna in primul rand sa ajuti, sa iubesti, sa ai grija!

Sarbatori frumoase si insorite alaturi de cei dragi!

Cate ceva despre economii

(...) "Multi oameni aflati in primii treizeci de ani ai vietii se enerveaza cand cineva le vorbeste despre economii. Pe urma, se enerveaza chiar mai tare constatand ca tot ceea ce domnii Harpagon spuneau inainte este adevarat. Una dintre cele mai neplacute adevaruri este acela ca teribil de enervantele zicale despre banutii economisiti se dovedesc in cele din urma adevarate. 

Nu te sfatuim sa economisesti pentru vreun motiv care are de-a face cu binele sau cu morala, ci pentru ca, pe masura ce trece timpul, a-ti cheltui banii proprii devine mai incitant (...). 

Aproape toate femeile se nasc cu credinta ca un barbat le va lua in casatorie si le va intretine sau, in cel mai rau caz, ca o ruda va muri si le va lasa o avere. (...) Totusi, daca sotul sperat nu apare si nici rudele nu au fost suficient de cuviincioase incat sa raposeze si sa-ti lase o mostenire, se instaleaza in cele din urma convingerea oribila ca a pune ceva deoparte pentru zile negre nu este o idee chiar atat de rea. Si cum vremea trece, zilele negre par din ce in ce mai mult ceva inevitabil, deloc imaginar.

La douazeci de ani, pe de alta parte, ne inchipuiam ca dorintele ni se imputineaza odata cu trecerea timpului. Dar la o varsta matura, de pilda pe la vreo patruzeci de ani, aceasta se dovedeste doar o inchipuire. Acum nu numai ca iti plac parfumurile scumpe mai mult ca niciodata, dar au devenit chiar o obisnuinta. Deja stii mai multe despre hainele bune, despre mancarurile exotice, despre orasele din strainatate si despre lux, iar gusturile tale sunt evident mai scumpe. (Nici nu ne mai gandim cat de scumpe vor fi la optzeci de ani). Doamna care a economisit la inceputul vietii este o norocoasa. Norocoasa, mai degraba decat inteleapta, deoarece economiile sunt intotdeauna o problema de circumstante.(...)

Nu sunt pentru tine schemele tentante de tipul "cum sa te imbogatesti peste noapte", vandute de tineri convingatori. Nu sunt pentru tine nici tipurile moderate de speculatii bursiere cu care te ispitesc verii si vechii prieteni de familie. Pentru tine exista numai depozitele bancare, fondurile de pensii si alte investitii sigure, care dau rezultate in decursul unor ani de munca serioasa si tenace, fara a te transforma intr-o femeie bogata, dar oferindu-ti in cele din urma siguranta. 

Odata ce ai semnat o hartie prin care te angajezi sa versi bani intr-un cont bancar sau intr-un fond de pensii, inseamna ca este pe calea cea buna si de acum incolo trebuie sa platesti - asa cum este de altfel normal. Trebuie sa achiti rata la intervale fixe sau sa risti sa pierzi cel putin o parte din ceea ce ai strans deja, asa ca platesti stiind ca o faci pentru ca, peste vreo treizeci de ani, cand cineva iti va pomeni despre azilul de batrani, sa-l poti trimite undeva foarte departe.

Dar cum ramane, te intrebi probabil, cu toti acei oameni care au economisit toata viata si totusi si-au pierdut banii? Stim si noi despre falimentul bancilor, dar tot credem ca stravechiul sistem este unul mai sigur decat tot ce s-a inventat dupa aceea. Daca iti pui banii la banca, ai sanse de cel putin zece la unu sa-i gasesti tot acolo cand vei fi economisit destul ca sa te gandesti la o investitie. Daca ii cheltuiesti insa, sansele se reduc la zero.(...)

La nivel elementar, nici chiar persoana cea mai de incredere nu este la fel de sigura ca o institutie bancara solida si binecunoscuta, Unchiul Henri o fi el cinstea intruchipata, dar cum anii trec si peste el, poate fi depasit de vremuri sau chiar putin ramolit, iar una ca asta nu i se poate intampla in mod cert unei banci sau unei firme de asigurari. Discuta cu cumnatii si cu vechii avocati ai familiei sau cu prietenii, daca simti nevoia, dar cel putin vorbeste cu mai multi dintre ei. (...) Faptul ca respectivul nu a dat niciodata lovitura in afaceri nu conteaza deloc. (...)

Cand vine vorba despre a pune deoparte niste bani, probabil cea mai sigura cale este alcatuirea unui buget, oricat de plictisitor ar parea asta (si chiar este, ca sa fim sinceri). Nu un buget strict, fireste, in care sa treci fiece timbru cumparat, ci o metoda flexibila, gratie careia iti vei pute aloca mai eficient veniturile. (...)

Indiferent insa de modul in care iti alcatuiesti bugetul, ai grija sa prevezi o rubrica marcata ferm "Economii". Aceasta nu trebuie sa fie aceeasi cu cea in care treci cheltuielile cu dentistul si altele asemenea. (...)

Se poate ca rubrica despre care vorbim sa ti se para de prisos, dar in acest caz poti oricand sa optezi in contul ei pentru o rochie de seara sau o excursie in Insulele Bermude."

fragmente din "Singura si nu regret" - Marjorie Hillis

Egali... dar atat de diferiti

Traim in secolul 21, un secol in care pretindem ca femeile sunt egale barbatului, cu aceleasi drepturi si obligatii, aceleasi indatoriri. Insa, cu toate acestea sunt atatea momente in care simt ca diferenta se face atat de dramatic si drastic… nu intotdeauna in favoarea femeilor, ci si deopotriva, a barbatilor. 

De exemplu, intotdeauna o femeie politician va fi criticata, ii vor fi aduse injurii sau i se va critica ori pune la indoiala profesionalismul si capacitatile acesteia. Abia astept ziua in care in Romania va fi pe scaunul de presedinte o femeie (exclus Elena Udrea).

Mergand mai departe, as vrea sa vad o singura femeie care atunci cand iese cu un barbat la cumparaturi nu se asteapta ca acesta sa ii care sacosele pline, care iese la o cafea si nu se asteapta ca acesta sa plateasca nota de plata, care, la intrarea intr-un imobil, nu se asteapta ca barbatul sa ii deschida usa sau sa ii deschida portiera masinii. Si daca nu o faci te felicit, draga mea! Inseamna ca esti o femeie independenta si stii ce iti doresti.

Un barbat va fi intotdeauna sceptic cand va vedea o femeie ocupandu-se de partea electrica din casa, sigurante, becuri, prize… o femeie va fi, de asemenea, sceptica atunci cand va vedea ca un barbat face curatenie, gateste sau calca, siguri fiind ca ea va relua aceeasi treaba facuta de el. 

O femeie intr-un post de conducere e sexy, cel putin asta spun marea majoritate a barbatilor, dar singura conditie e ca aceasta sa nu fie sefa ta!  

Sunt atatea diferente si atatea asemanari intre femei si barbati. Suntem aceeasi si totusi altii…

De un lucru sunt insa convinsa, amandoi iubim, amandoi suferim, amandoi ne dorim fericirea.

Amandoi ne nastem ca sa murim, amandoi traim ca sa iubim.

Egali, dar nu fizic… egali in suflet…

Distractiv, interesant, extraordinar... de NASOL

Aceasta postare e cu totul altceva fata de ce am scris pana acum. Este si va fi singura postare de gen de pe acest blog, sperand ca nu va mai fi nevoie sa fac o astfel de precizare.

Am primit de-a lungul acestui mic anisor multe aprecieri sau deprecieri legate de ceea ce scriu. Am primit idei, sfaturi, pareri si cuvinte de lauda. Le-am primit pe toate cu inima deschisa, caci de la toti am de invatat cate ceva. Insa, poate gresesc eu, atunci cand critici cred ca ar trebui sa dai si o motivatie, si poate chiar si o idee despre ce s-ar putea imbunatati. Si nu spun asta doar legat de blogul meu, ci si in viata noastra de zi cu zi. 

De cate ori nu criticam, aruncam injurii si cuvinte urate fara nici o explicatie?! 

De ce spun toate astea?! Am constatat ca o persoana care citeste acest blog, cu o frecventa destul de mare incat sa afle despre toate post-urile noi, apreciaza toate acestea ca fiind "nasoale". Nu ma deranjeaza! Daca m-ar deranja as scoate acea apreciere si le-as lasa doar pe cele de bine. 

 

Vreau sa iti multumesc, draga cititor de Bucuresti, pentru interesul tau, pentru pasiunea cu care citesti fiecare cuvintel, sau poate nu. De fapt, va multumesc tuturor! Insa rugamintea mea e ca atunci cand faceti o apreciere sa o motivati, sa o comentati, sa ma ajutati sa fac acest blog locul unde va intoarceti intotdeauna cu placere. Iar daca e vorba de rautate, pastrati-o pentru altii, sunt imuna! 

Si vreau sa cred, draga om de capitala, ca in cazul tau nu e vorba de rautate, invidie sau orice alt sentiment malefic caci nu vreau sa imi intaresc si mai tare convingerea mea legata de capitala si "capitalisti"!

Va imbratisez sufletul si va sarut inimile! Numai bine!

N-am timp!!!

De aici incepe totul... Trezit de dimineata, mergi la serviciu, alergi in stanga si-n dreapta, iar seara nu stii cum sa pui mai repede capul pe perna pentru ca a doua zi sa o iei de la capat. Era vitezei si a lucrurilor facute in graba. 

Nu mai avem timp sa observam detaliile, lucrurile marunte. Nu mai avem timp de altii, dar nici de noi, nu mai avem timp sa dam atentie copiilor, atat ai nostri cat si ai celorlalti, nu avem timp sa ne analizam sentimentele si sa le ascultam, nu avem timp sa zambim celor din jurul nostru, sa visam, dar nici sa ajutam. Nu avem timp sa ascultam pe altii, dar nici pe noi, nu avem timp... Nu mai avem timp de nimic si ce pacat... 

Daca am avea am zambi mai des, am vorbi mai frumos si mai calm, am asculta si ne-am imbogati orizontul... Daca... dar cum toate sunt date pe repede inainte, ca intr-o caseta prost inregistrata, la fel suna si viata noastra: stearsa, zgariata, ragusita si pe alocuri blurata. 

Mergem dezorientati intr-un cross al intereselor si al banilor, alergand dupa nici noi nu stim ce, cautand sa ne afirmam punctul de vedere spunand intotdeauna "Stiu eu! Asculta-ma pe mine!", cand de fapt, poate, nici nu avem habar... Cautam succesul imediat si nu pe cel lucrat, studiat sau gandit in prealabil. 

Nu, nu avem timp! Suntem intr-o societate in care timpul e limitat, insa, cum spunea un citat, nu avem mai putin timp decat Einstein, Lev Tolstoi, Leonardo da Vinci si multi altii care au avut.... Au avut timp pentru contemplare, pentru visare, pentru iubire... 

Caci da, nu mai avem timp nici sa iubim, nici pe noi si nici pe altii. Nu mai iubim din inima si suflet, iubim pe fuga, iubim doar de frica de a nu fi singuri, cand de fapt chiar suntem.... 

Mi-ar place sa avem timp... de dragoste, de copii, de citit, de plimbari interminabile, de vacante, de iesiri, sa avem timp de toate... dar mai ales de toti...  Dar sunt atatia care au, au timp dar le lipseste cheful, dar asta e o noua poveste, un nou capitol la care va las pe voi sa va faceti timp pentru a-l dezvolta...

S-aveti timp sa faceti tot ce-n viata asta va place...

Cum ar fi?!

Va propun pentru seara asta un exercitiu de imaginatie, deloc dificil, poate chiar placut as spune...

Seara de seara visez la o lume a mea, o lume in care eu am culorile intr-o mana, cu cealalta tin panza si asez... campii verzi cu fir de iarba stralucind a roua proaspata, copaci infloriti cu miros suav si patrunzator, munti cu varfuri albe si cer acvatic cu nori buclati... flori plapande in adierea vantului, ici, colo cate o gaza... 

Nu ma opresc si mai arunc doua pete de culoare, padurea si lacul... ce peisaj! 

Visez cu ochii deschisi la o primavara ce de mult o astept sa vina. De fapt, cu totii o dorim, ajunsi fiind de-o iarna lunga. 

De ce am vrut sa facem exercitiul asta nici eu n-as putea spune prea bine. Poate pentru ca lumea in care traim acum e prea dura, prea absurda si prea oarba. Pentru ca realitatile zilnice ne acopera ochii si mintea si nu ne mai lasa sa visam, ca atunci cand eram copii, pentru ca tocmai uitam sa fim din cand in cand copii... Pentru ca grija zilei de maine ne-a aruncat intr-o prapastie din care nu putem iesi, caci cu cat ne-am stradui mai mult cu atat ne-am cufunda mai tare... Pentru ca uitam sa fim buni si pentru ca uitam sa fim noi... 

Vreau sa visez, sa imi permit luxul de a evada intr-o lume paralela de cea in care ma aflu, o lume asa cum o vad eu, idealista, aproape perfecta... 

 

Ma marit!

Sau cel putin asa zice o vorba din batrani atunci cand o fata cade... E clar ca nu se aplica si in cazul meu, eu fiind o maestra in arta cazaturilor. Si nu o zic intamplator... 

Dupa ce ieri am avut un mic incident, subestimand o groapa, astazi am repetat figura... ambele acelasi efect, iar rezultatul vi-l puteti imagina: doi genunchi vineti plus o palma zdrelita. O minunatie! Arta pura! 

Am decis sa vorbesc mai putin "formal" azi pentru ca, sa fiu sincera, mi-e cam ciuda, desi fac haz de necaz. Incerc sa imi mentin spiritul autocritic si mai ales autoironic...

Pentru aceeia care sunt interesati de starea mea va linistesc, sunt bine, cu orgoliul putin sifonat, dar nimic de nereparat, iar pentru ceilalti... mai aveti sa ma suportati un pic...

Acum, revenind la inceputuri... zica-se ca ma marit... ieri am scapat... azi vad ca iar... si nu-mi ramane sa ma intreb... poate maine?!

Scriu... e tot ce pot spune....

E noapte tarziu... sau dimineata devreme, cum va place voua sa spuneti. E ora 1 si ma gandesc la un rezumat al ultimelor zile din viata mea. Totul e promitator. Lucrurile incep sa se aseze spre bine...

 Programul zilnic mi-a devenit tot mai incarcat lucru ce ma bucura, caci nu mai am timp sa ma gandesc la nimic, ci doar sa ma organizez, sa invat eu si sa-i invat pe altii, sa alerg continuu. Si imi face bine! 

E drept ca seara e cel mai mare inamic al meu, caci fara sa vreau meditez, mai mult sau mai putin realist, poate mai degraba fixist si pragmatic, pesimist... Am sute de intrebari si de fapt niciuna... am mii de raspunsuri si de fapt niciunul...

Scriu fara nici o noima, si cred ca v-ati dat deja seama, scriu doar de dragul de a scrie, de a-mi arunca in neant visele si sperantele, care, daca n-as avea ocupatie, mi-ar inunda si nimici creierul... Scriu caci e unul dintre putinele lucruri ce ma relaxeaza si imi confera o stare de bine.... Scriu pentru ca stiu ca si voi aveti momente cand nu aveti nimic a spune, dar va doriti totusi pe cineva aproape cu care sa vorbiti despre orice... 

Incerc sa inchei aici, caci ceasul mi-e dusman in mai putin de 6 ore, dorindu-va o noapte instelata cu multe grade in termometre, dar mai ales cu dragoste in suflet...

Un gand spre tine...

Mi-e greu gandindu-ma la tine
Sa pot visa la noptile senine
Privind la luna si la stele
Crezand ca te-ar aduce ele...

Mi-e greu, iubire, si chiar n-as vrea sa-mi fie
Obrazul rosu de lacrimi, de suspine.
Nici amintirea-celui cuplu n-as vrea sa o mai am,
As vrea doar o farama de dragoste, un gram...

Si lacrimile mele vor curge mai adesea
Gandind l-acele clipe, a tale sarutari,
Caci esti si vei ramane in sufletu-mi povestea
Cu-acei doi tineri si-a vesnicei iubiri.

Curg lacrimi si multe vor mai curge
Ma voi gandi adesea la ochii tai sublimi,
Si chiar de-ar fi vreodata vre-un gest sa mi te-alunge,
Voi sti, cum stii si tu, iubite, sunt doar niste straini.

Dar, imi aduc aminte, ca toate-n viata pier,
Ca dragoste exista doar, poate, sus in cer.
Si-atunci revin cu alte ganduri si intrebari o mie
De ce mi se intampla acestea tocmai mie?!

Din toate stiu c-avem de tras povata,
Cu greu, cu bine, asa este in viata,
Si dupa tot ramane mereu o consolare
Dupa furtuna intotdeauna-i soare!


Iar ochii care astazi sunt umezi, poate tristi,
Sa fii convins, iubire, ca nu vor fi invinsi!
E soare dupa ploaie, asa va fi mereu,
Iar ochii sunt mai limpezi, un vesel curcubeu!

Ramai cu bine, iubita mea comoara,
Cu ochii de matase, cu dragostea-ti amara,
Cu mangaierea-ti lina, cu buzele-ti divine,
Si vreau sa stii, iubite, ca gandul mi-e la tine!

You're beautiful...

Cu o mica intarziere, dar cu mare nerabdare, am ajuns acasa, pentru a va scrie cateva randuri, cateva ganduri si bineinteles urarile mele de bine.

Stau in pat de cateva minute si ma gandesc la ziua ce tocmai se incheie. O zi in care toate femeile au fost venerate, in care s-au simtit regine si in care toata atentia a cazut asupra lor. O zi in care s-au simtit asa cum sunt! Frumoase, delicate, respectate, dulci, puternice, vesele, iubite, unice! Astea sunt si vor fi intotdeauna femeile, oricat am vrea sa ascundem acest fapt si oricat am vrea sa ne masculinizam. Suntem si vom fi vesnic aceleasi fiinte sensibile, aceleasi ce vor plange din orice prostie, aceleasi ce isi vor mangaia copiii si isi vor venera barbatii, aceleasi ce va vor iubi si va vor rasfata! 

Astazi a fost ziua noastra, dar sa recunoastem ca mai mult a voastra, a celor din jurul nostru, care ne-ati admirat zambetele... multumirea de pe fata si caldura imbratisarilor v-au facut sa tresaltati de satisfactie! A fost o zi speciala pentru noi, cat si pentru voi!

Tu, femeie, sper ca ai avut o zi magica, cu multe flori si zambete, cu multe urari de bine si clipe de neuitat! Iti doresc si eu, ca multi altii, sa fii puternica, dar totusi sensibila, curajoasa, dar delicata, vesela, dar nu ironica, frumoasa, dar nu vulgara! Iti doresc sa fii tu, cea mai minunata fiinta a acestei lumi!

1+1=3

Traim intr-o tara a promotiilor, a reducerilor si mai ales a vanatorilor acestora.

De cate ori nu ati fost si voi in magazine si v-au asaltat diverse persoane, special angajate pentru asta, cu diverse "mega promotii"?! De cate ori nu ati vazut preturi inrosite, ingalbenite sau scoase in evidenta in diverse moduri, anuntand astfel ca pretul lor este redus?! Dar de cate ori v-ati pus intrebarea cat de bune sunt aceste produse, cat de sanatoase?!

In marea majoritate a cazurilor produsele aflate la promotie sunt aproape de termenul de expirare, ori nu se vand... De ce trebuie sa ne riscam sanatatea pentru cativa lei?

E adevarat ca salariile sunt asa cum sunt, ca situatia financiara a tarii nu e roz, ca semne de imbunatatire nici gand, dar de ce trebuie sa devenim un popor vanator de reduceri?! Am ajuns sa cumparam doar daca e promo, sa cautam astfel de produse. Oare de ce trebuie sa cumparam doar ceea ce unii sau altii vor sa ne ofere la un pret mai accesibil?! 

Mi se pare patetic, daca nu cumva chiar jalnic, stadiul in care am ajuns! Jalnic mod de salarizare, jalnica mentalitate, jalnic sistem de conducere a tarii... dar cel mai rau e ca noi, romanii, permitem acest lucru!

Lacrimi....

E tot ce am putut sa fac in ultimele seri, cu mii de ganduri in suflet si cu alte zeci de indoieli... Intrebari la care nu le gasesc raspunsuri, cuvinte care nu imi alina dorul, iubiri ce nu imi umplu sufletul...

Mi-e tot mai greu si parca tot mai adanc incep sa fiu mai rece... incep sa cred...ca nu pot sa mai cred... 

Sentimente confuze imi adulmeca mintea si o incetoseaza, ma fac sa visez si ma arunca in abis. Fapte ce ma omoara incetul cu incetul si cuvinte ce intorc cutitul in rana inca deschisa ma fac sa imi pierd speranta... 

Incep sa cred ca imi doresc prea multe, desi stiu ca niciodata nu mi-am propus ceva de neatins, incep sa cred ca rostul meu in viata e cu totul altul decat m-am gandit eu... dar totusi il refuz... Nu! Nu pot sa cred ca sunt doar lacrimi ce trebuie sa vina, nu cred ca viata e atat de cruda, atat de lipsita de iubire. Nu trebuie!

Si curg iar lacrimi... si ma gandesc din nou la noi... acei doi copii ce se priveau in ochi si se citeau in suflet, acei doi tineri ce se iubeau, acei doi... ce au ramas doar unul.... 

Mi-e dor, de ce sa mint?! Mi-e dor de tot ce-a fost... mi-e dor de primele cuvinte, surasuri si de primele atingeri. Mi-e dor de soapte si de saruturi furate, atat de inocente... mi-e dor de serile petrecute impreuna si de mesajele de noapte buna... Mi-e dor de tot... dar mai ales de tine... 

Insa acum am inteles ca totul s-a sfarsit, si cu fiecare gest de-al tau imi intaresti convingerea ca nu mai esti al meu... ori poate n-ai fost niciodata... 

Sper doar sa-ti fie bine si poate... din cand in cand... sa te gandesti la mine...

Ghiocei... pentru tine doamna!

Am imbracat straie noi, am adoptat o noua atitudine si, de ce nu, o noua mentalitate...

Oficial incepe primavara, incepe anotimpul florilor, iubirilor si parfumurilor suave. Spun oficial pentru ca inca e zapada, inca e destul de frig... 

Azi e o zi atat de frumoasa, plina de atatea emotii, de superbe zambete si incantare. O zi in care nu vezi decat lantisoare de bumbac colorate alb si rosu, si nu pentru ca ar fi fan al vre-unei echipe de fotbal, ci pentru ca simbolizeaza pasiunea, focul si iubirea si totodata inocenta si puritatea. Alb si rosu, doua din cele mai curate culori, mai pline de insemnatate...

Si o sa fie atatea flori la colturi de strada, la fete si femei in mana, la barbati nerabdatori, sau la pustani de liceu... Doar gandul ma face sa tresalt de zambetul celor dragi la primirea unei simple ate... alb cu rosu...

Cred ca deja ti-ai facut un calcul, deja stii si tu cine iti va darui un zambet... 

O zi in care tu vei fi vedeta, o zi in care tu vei conta doar pentru simpla ta prezenta, o zi in care tu, femeie, esti totul!

Un martie incantator si o primavara speciala!

Apropo...

Imi amintesc tot felul de intamplari din viata mea, fericite sau din contra, amintiri ale unor persoane sau a unor fapte ce s-au intiparit atat in inima cat si in minte.

Cel mai mult insa ma afecteaza prezentul, clipa prin care tocmai trec, clipa ce imi determina in cel mai direct mod viitorul. As vrea sa imi pot controla gandurile, dar mai ales sentimentele. As vrea sa detin control asupra a tot ce se intampla cu mine ori care se rasfrange asupra mea. 

Imi aduc aminte de tine, imi aduc aminte de cuvintele tale, de zambetul si de privirea ta patrunzatoare, dar totodata pierduta... imi aduc aminte de parfumul tau si de imbratisarea ta puternica ce ma facea sa ma simt in siguranta. Te vad si acum cum vii langa mine si imi atingi buzele spunandu-mi "mi-a fost dor de tine"... 

Imagini placute care nu se vor termina vreodata, caci gandul meu zboara mereu catre tine, caci faptele tale continua sa fie aceleasi, pline de iubire si de pasiune, pline de sentimente frumoase... 

 

Confuza intr-o lume poate aberanta, incerc sa caut un punct de stabilitate, pe care credeam ca il gasisem nu cu mult timp in urma... 

Desi sunt singura, sunt cu tine, desi sunt libera, sunt cu tine, desi am dreptul, ma limitez, desi te vreau, nu te am... 

Sunt ganduri ce nu imi vor da pace si sunt fapte ce voi continua a face, sperand intr-un viitor mai bun, mai stralucitor, mai insorit...

Cand totul in jur doare...

Au fost cateva luni din viata mea in care tot ce am facut a fost sa ma bucur, sa zambesc si sa cred din toata inima ca sunt cea mai fericita femeie din lume... si am fost! 

Incep sa cred tot mai mult ca atunci cand te decizi sa te implici intr-o relatie trebuie sa fii pregatit si pentru esec, pentru suferinta. Incep sa cred tot mai mult ca iubirea inseamna suferinta, lacrimi si durere.

Doare al naibii de tare si incerc sa imi gasesc de fiecare data puterea de a trece mai departe, de a iubi din nou, de a ma atasa... Dar e greu... 

Poate ca asta nu e cel mai plin de inspiratie moment al meu, poate ca nu transmit prea multe, dar sunt convinsa ca si voi ati trecut prin astea, ca v-a durut sau poate inca va doare. E legea firii si a omenirii... 

Regret atat de multe si de fapt nu regret nimic... Regret ca nu ajung sa ofer cat as putea oferi, dar nu regret momentele, iubirile, visele, iluziile, planurile, zambetele, cuvintele... Regret ca totul se termina inainte ca macar sa fi inceput... 

Nu vreau sa inchei intr-o nota trista, ba din contra, stiu ca sunt puternica, si voi asemenea, si ca uitarea ne va face durerea mai usoara. Stiu ca totul in lumea asta are o rezolvare, fie ca o gasim acum ori mai tarziu... Stiu ca persoanele ce m-au cunoscut imi vor fi intotdeauna aproape si ca ma apreciaza pentru ceea ce sunt, si nu pot decat sa le multumesc. 

As continua la infinit insa nu vreau sa intristez, asa ca inchei aici pe moment, dorindu-va o duminica excelenta si plina de dragoste!

Happy Valentine's Day!

O sarbatoare preluata, dar gustata din plin, mai ales de adolescenti. O sarbatoare e inimilor ce iubesc si sunt iubite, o zi in care tot ce vezi in jurul tau sunt florile, zambetele si saruturile. 

Desi sunt pareri pro si contra acestei zile mare majoritate ne adaptam ei, si lasam pe locul doi Dragobetele, sarbatoarea noastra, a romanilor. 

Nu vreau sa aprofundez subiectul, vreau doar sa urez acelora ce azi au sarbatorit ziua numelui, Valentini si Valentine, un sincer la multi ani, cu multe bucurii si impliniri, iar acelora ce maine vor sta in bratele partenerilor sau partenerelor le doresc ca iubirea lor sa creasca pe zi ce trece, sa reuseasca de fiecare data sa il inteleaga pe cel de langa, sa il admire tot mai mult si sa fie tot mai fericiti! 

O zi superba le doresc si acelora ce sunt inca in cautarea marii iubiri!

Sa avem cu totii o zi de neuitat! Happy Valentine's Day!

N-ai facebook, nu existi...

Sau cel putin asa am ajuns sa credem. Cainele vecinei de la colt si broasca testoasa a vanzatoarei de la supermarket au si ei cont pe renumitul site de socializare.

De dimineata am dat peste o chestie haioasa pe un anumit forum, destul de interesanta, chiar si la a doua citire. Va las si pe voi sa o analizati! Eu dau LIKE!

[Saturday]
Ion is in a relationship with Mărie.
Mărie is now in a relationship with Ion and other 26 people. (Popa
Satului and other 24 people like this)
Mărie is attending the event "Mulsul vacii" (Vaca lui Mărie and Ion like this)
[Mărie is not really attending the event "Mulsul vacii". She is
actually attending Vasile in the barn. Ion comes to see Mărie
attending the "Mulsul vacii" event and finds out what is she actually
attending]
Ion is now single.
Ion was invited to join group "Beţivanii satului"
Ion and other 20 people are attending the event "Beţie la crâşmă".
(Crâşmarul likes this)
Ion set his status to: "supărat sunt doamne, iarăşi supărat"
Ion is now drunk and pissed on Mărie's Wall
Mărie finished attending Vasile.
Mărie set her status to: "Foarte obosită. Sper să mă pot trezi mâine
să merg la biserică"
Vasile commented to Mărie's status "Eu nici nu cred că vin. Poate
duminica viitoare"
 

[Sunday]
Babele din sat are attending the event "Slujba de duminică" (Popa
satului, Părintele Iosif, Cantoru' and Clopotaru' like this)
Beţivii satului missed the event "Slujba de duminică" because of it's
interference with the event "Beţia de duminică" (The Devil 666 Satana
likes this)
Popa satului and Popa Porno are now friends (The Devil 666 Satana and
Clopotaru' like this)

[Monday]
Mărie set her status to: "La spovedit..."
Ion commented on Mărie's status: "Ce-i Mărie, te-o prins rusinea?"
Mărie also commented on her status: "Taci , Ioane că eşti prost"
Popa satului also commented on Mărie's status:" ) )"
Primarul satului likes this..
Vaca lu' Mărie set her status to "Muuuuuuuuuu..."
Mărie commented to Vaca lu' Mărie status: "Ioi ce proastă îs, am uitat
să te mulg. După spovedit vin şi la tine. Paşte până atunci"
Vaca lu' Mărie likes this.
Primarul satului added "şpagă" and "corruption" to his activities
(Popa satului likes this)
Şefu de Post set his status to: "La primărie, la o vorbă cu primarul"
Primarul satului is now attending "Puşcăria".(Bebiţă săpunaru' and all
his friends likes this)

Fericita... ca asa vreau eu!

Este mesajul ce imi inunda creierul de cateva saptamani incoace. Este autosugestie, egoism, adevar, minciuna sau cum vreti voi sa ii spuneti, dar asta simt!

Cautam mereu diverse motive pentru a fi fericiti, asteptam evenimente ori lucruri pentru a putea spune ca suntem fericiti insa nu cautam niciodata ceea ce avem deja. E adevarat! Si eu am teluri, am planuri, am vise... insa nu inseamna ca nu pot fi fericita. Cum? Analizez ce am si ma bucur de orice lucru. De exemplu sunt fericita ca parintii si toata familia imi e alaturi si ma sprijina in orice, pentru ca am toate simturile, pentru ca am un serviciu si un colectiv de milioane, pentru ca e un suflet care se gandeste la mine, pentru ca afara ninge, pentru ca ies cu prietenii, pentru ca am prieteni, pentru ca sunt eu si nimeni altcineva!

Cineva ma intreba la un moment dat "Tu si restul lumii sau noi toti?". Ei bine, EU si restul lumii, desi par egoista. Cred ca toti ne gandim in primul rand la buna starea noastra dupa care a celorlalti. Ca ne pasa de cei din jur e partea a doua, plan secund. 

 

Imi place sa cred despre mine ca sunt o fata ca oricare alta, cu bune si cu rele, dar care indrazneste mai mult decat altii. O fata care iubeste cu inima si sufletul, care simte! 

Sa fiu sincera vroiam sa va vorbesc despre mine, despre cum sunt eu in viata mea de zi cu zi, pentru ca poate  desi multi v-ati facut deja o parere din ce ati citit pana acum, ati vrea sa aflati despre mine prin mine, ori altfel spus cum gandesc eu despre mine... Dar voi lasa acest subiect pentru urmatoarea postare, ce sper ca nu va intarzia sa apara!

 

Revenind... fericirea ne-o inducem! N-o mai astepta...cand te vei casatori, cand vei avea primul copil, al doilea... cand o sa intre copilul la facultate ori cand voi iesi la pensie... Fericirea e acum! 

Fii fericit, zambeste si vei simti cum lumea se schimba in jurul tau!

Cu drag, 

O fata imperfect de fericita

Sete... de cultura

Simt tot mai acut in ultima perioada nevoia sa citesc... sa ma informez, dar mai ales sa imi largesc orizontul. 

Astfel, in seara asta am vrut sa caut "vorbe intelepte", fara a sti peste ce voi da, intr-o simpla cautare pe un anume motor de cautare de pe internet... Octavian Paler! Un scriitor si un talent ce merita apreciat! Iar daca nu imi credeti cuvantul voi atasa aici cateva randuri care cu siguranta va vor face sa ganditi!

"Avem timp pentru toate. Sa dormim,
sa alergam in dreapta si in stanga,
sa regretam ce-am gresit si sa gresim din nou,
sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine,
avem timp sa citim si sa scriem,
sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris,
avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam,
avem timp sa ne facem iluzii
si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu.
Avem timp pentru ambitii si boli,
sa invinovatim destinul si amanuntele,
avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare,
avem timp sa ne-alungam intrebarile,
sa amanam raspunsurile,
avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam,
avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem,
avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa-aceea,
avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem.
Avem timp pentru toate.
Nu e timp pentru putina tandrete.
Cand sa facem si asta murim."

Avem timp de toate, insa nu de a aprecia ceea ce e in jurul nostru, nu pentru a ne aprecia pe noi ca fiinte si persoane unice si deosebite! Fii altfel! Macar azi! Sau maine!

O zi perfecta pentru o femeie imperfecta

Da! Ma consider imperfecta din toate punctele de vedere si ma bucur de acest lucru de fiecare data cu orice ocazie!
Pentru ca reactionez in moduri neasteptate, pentru ca fac lucruri neasteptate, pentru ca ma bucur pentru lucruri marunte, pentru ca plang din orice "rahat", pentru ca iubesc desi inima mi-a fost ranita de atatea ori, pentru ca iert chiar daca ma doare, pentru ca... Pentru toate motivele din lumea asta sunt imperfecta!

Dar ziua mea a fost perfecta, condimentata cu multe urari de bine, cu flori si zambete, cu dragoste si respect!
O zi speciala in care am fost regina, in care m-am bucurat de toti si toate, in care tristetea nu a avut ce cauta pe fata mea. A fost o zi splendida! A fost ziua mea!

Nu am uitat insa ca pe 12 ianuarie, acum 12 luni a luat fiinta acest blog, unde v-am impartasit bucuriile si tristetile mele, unde mi-am zis oful si unde am ras alaturi de voi! Chiar in 12 ianuarie seara, intr-o camera de hotel, departe de casa eram cu gandul la cititorii mei, si am scris... Sper ca voi publica cat de curand gandurile mele aici...

Va doresc voua ce imi doresc mie si un pic mai mult, va doresc multi ani de fericire si de multa iubire!

Sa traim... bine!

Craciun, check, Revelion, check.... Next: Boboteaza, Sf. Ion... si Sf. Asteapta...
Au trecut sarbatorile de iarna de final de an, dar cum suntem romani, incepem anul in forta, cu alte mii de sarbatori, ca asa suntem noi, petrecem pentru cel mai mic si nesemnificativ motiv, toti sfintii si sfintele, taierea motului, a doua, a treia si a n-spea zi dupa nunta, prima menstruatie, prima relatie sexuala, primul salar (de parca ar fi miliarde), etc, etc... Orice e prilej de veselie si sarbatoare! In consecinta... astia suntem...

Si cum romanul, pe langa faptul ca e un petrecaret innascut, e si fudul... a fost imposibil sa nu remarc urmatoarele, in special in noaptea de revelion:
- toti complexatii si-au scos in fata hainele cele mai scumpe, toate bijuteriile si s-au impodobit "frumos";
- tone de parfum ieftin s-au consumat la fiecare minut;
- bautura a fost si de aceasta data temelia unei seri extraordinare, s.a.m.d.

Ce mi-a atras atentia, in sensul negativ, a fost o babuta, de altfel foarte apriga la gura, doar ca nu unde si cu cine trebuia... Nemultumita de abonamentele scumpe, care, in opinia ei, ar trebui sa fie gratuite, intoarsa total impotriva tuturor, slavind pe Ceausescu, iar restul toti o duc mai bine decat ea... inclusiv si mai ales tinerii...
Pe aceasta cale anunt: tinerii din ziua de azi sunt cei mai dezavantajati din toate punctele de vedere... casa nu le ofera nimeni, iar posibilitatea de a cumpara una e aproape nula, studiile oricat ar fi de multe sunt practic nefolositoare, iar pentru informatia unora ca acea doamna, faptul ca pe vremea raposatului te angaja avand doar 4 clase nu era tocmai o mandrie!

Aud tot mai des babaciuni de genul acesteia care isi doresc sistemul ceausist... Ori sunt nebuna eu, ori ei... Ori dam inainte ori stam pe loc? Nu neg faptul ca situatia nu e roz, de fapt nici macar gri nu pare, dar nu inseamna ca daca privim inapoi o sa fie mai bine...
Sunt dezgustata de o parte din romani, de mentalitatea invechita si de "neputinta" unora.

Tu te-ai intrebat vreodata cum te-ai putea ajuta sa o duci mai bine, intr-o tara a intereselor?!