Sa pot visa la noptile senine
Privind la luna si la stele
Crezand ca te-ar aduce ele...
Mi-e greu, iubire, si chiar n-as vrea sa-mi fie
Obrazul rosu de lacrimi, de suspine.
Nici amintirea-celui cuplu n-as vrea sa o mai am,
As vrea doar o farama de dragoste, un gram...
Si lacrimile mele vor curge mai adesea
Gandind l-acele clipe, a tale sarutari,
Caci esti si vei ramane in sufletu-mi povestea
Cu-acei doi tineri si-a vesnicei iubiri.
Curg lacrimi si multe vor mai curge
Ma voi gandi adesea la ochii tai sublimi,
Si chiar de-ar fi vreodata vre-un gest sa mi te-alunge,
Voi sti, cum stii si tu, iubite, sunt doar niste straini.
Dar, imi aduc aminte, ca toate-n viata pier,Ca dragoste exista doar, poate, sus in cer.
Si-atunci revin cu alte ganduri si intrebari o mie
De ce mi se intampla acestea tocmai mie?!
Din toate stiu c-avem de tras povata,
Cu greu, cu bine, asa este in viata,
Si dupa tot ramane mereu o consolare
Dupa furtuna intotdeauna-i soare!
Iar ochii care astazi sunt umezi, poate tristi,
Sa fii convins, iubire, ca nu vor fi invinsi!
E soare dupa ploaie, asa va fi mereu,
Iar ochii sunt mai limpezi, un vesel curcubeu!
Ramai cu bine, iubita mea comoara,
Cu ochii de matase, cu dragostea-ti amara,
Cu mangaierea-ti lina, cu buzele-ti divine,
Si vreau sa stii, iubite, ca gandul mi-e la tine!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu