Si cred cu tot mai multa tarie in aceste cuvinte, care pana la urma sunt cat se poate de reale.
Cred tot mai mult ca totul depinde doar de mine si de gandirea mea, fie ea pozitiva ori negativa, fie ea optimista, pesimista ori realista cum imi place mie sa cred. Tot universul meu se clatina, se misca in directia in care eu ii dau voie.
Adesea universul meu erau persoanele de langa mine, adesea uitam de mine si eram dedicata altora, in special sufletelor pe care le iubeam. Si pana la urma, cred ca toti am facut asta cel putin o data...
Am trait la intensitate maxima fiecare cuvant, fiecare zambet si fiecare mangaiere. Am trait prin si pentru altii ceea ce trebuia sa traiesc prin si pentru mine. Am facut sacrificii, am iubit prea mult, am adulat himere. Mi-am dat seama, insa, ca viata e un sir de evenimente, si cu cat las lucrurile sa mearga in directia dorita de ele, cu atat bunastarea mea psihica, dar si fizica, va avea de suferit.
Am iubit, si cand spun ca am iubit ma refer la a-mi dedica intreaga fiinta si intreaga atentie aceluia ce credeam ca va face acelasi lucru pentru mine. Am iubit si nu-mi doresc sa mai iubesc, cel putin nu in modul in care am facut-o. Am iubit prea mult cu inima si prea putin cu mintea, am iubit prea mult pentru altii, si prea putin pentru mine!
Iubesc, si aici ma refer la mine, ma iubesc pentru ce sunt, pentru ce gandesc, pentru ce spun si pentru ceea ce fac. Ma iubesc pentru deciziile, adesea intelepte, pe care le iau, pentru zambetele pe care reusesc sa le starnesc, pentru afectiunea ce mi-o arata altii, pentru tot ceea ce eu sunt si nimeni altcineva nu este. Nu ma idolatrizez, nu ma consider superioara, cum ar fi unii tentati sa creada, sunt pur si simplu unica. Si eu, si tu, si oricine in lumea asta e unic. Totul depinde de tine cum atragi lucrul asta de partea ta.
"Nimic nu te poate rani fara voia ta" imi spun tot mai adesea si eu, pentru ca a venit momentul in care nu voi lasa pe nimeni sa ma mai raneasca, lucrurile ce odata erau importante, acum sunt infime, iar alte lucruri ce imi pareau lipsite de importanta, cum era fericirea mea, de acum vor fi principala mea obligatie.
Ma iubesc si asta nu inseamna ca nu voi mai iubi. Voi iubi, cumpatat, de fiecare data "personal". Voi iubi tot ce ma va face fericita, tot ceea ce imi doresc si tot ce cred eu de cuviinta.
Voi iubi sa fiu fericita, voi iubi sa fiu linistita, voi iubi sa fiu iubita!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu