Si nu despre necazuri vreau sa va vorbesc. Titlul e o sintagma scrisa pe un vitraliu in Castelul Cantacuzino din Busteni cu care am empatizat.
Ma aflu aici de 3 zile si simt ca nu ma mai satur de peisaje, de privelisti, de locuri si lucruri de vazut si admirat. Unul din ele este tocmai acest castel, care, pe cat nu voiam sa il vizitez, cu atat imi pare mai bine ca am facut-o.
Prea putine muzee au parte de cate un ghid, chiar si in perioada de flux redus de turisti, insa Cantacuzino face cu siguranta exceptie de la regula. Ghidul complet ne-a explicat intreaga istorie a acestuia si a familiei Cantacuzino plus imagini ce nu mi se vor sterge mult timp din minte.
Vitralii, scari din marmura, seminee asemenea, mozaic, fresca pe zidurile castelului, grinzi si usi din stejar, sculptate, candelabre uriase, balustrade din piatra si fier si multe altele. Constructie din piatra cioplita si caramida la interior, o minunatie, atat pe afara cat si pe dinauntru. Nu mai putin de 3 ha are curtea cu fel de fel de fantani.
Sa spun despre privelisti? Superbe! De aici poti vedea muntii Zamorei in toata splendoarea, creste inca inzapezite, crucea Caraiman si frumosul oras Busteni.
O iesire din cotidian cu adevarat spectaculoasa si de maxim impact si va recomand sa vizitati Romania inainte de a merge in tari straine.
Sunt atat de multe minunatii in aceasta tara!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu