Chiar daca sunt in concediu nu pot sta departe de calculator si mai ales de blogul meu iubit, care mereu mi-a fost alaturi, atat la bine cat si la rau.
Ma aflu in Bucuresti, micul Paris, capitala sau cum vreti voi sa ii spuneti. Eu spun doar ca sunt aici. Un oras in care as prefera sa nu fiu, un loc in care nu vad decat gri, temperamente ciudate, oameni prea bagati in priza.
Despre ce vreau sa va povestesc acum am mai scris, dar cum subiectul nu va atinge niciodata maximul de dezbateri, m-am decis sa mai atac din nou acelasi enervant cod al bunelor maniere.
Eram in tren, preferam sa citesc o carte. Totul a fost bine pana cand a plecat trenul. Langa mine pe culoarul de vis-a-vis, un cuplu de vreo 60-70 de ani. Ea, pofticioasa, insetata si mare doritoare de vorbit la telefon.
Sa le luam pe rand zic. Nici nu plecasem prea bine ca i se facu pofta.... de ce?! N-o sa ghiciti... De pufuleti. Daca e vreun aliment in lumea asta pe care nu il suport, aceia sunt pufuletii. Ma scartaie pe tot spatele si mi se ridica tot parul pe mine (inclusiv cel pe care nu il am). S-a potolit, i-am multumit Domnului pentru asta. Incerca apoi sa ii explice sotului cat de rece este apa pe care o bea. Dupa vreo jumatate de ora sotul o intreaba: "nu ti-e fomica?" In gandul meu era un strigat total: "Nuuuuu!".
Ei, si am ajuns si la partea cu telefonul, ca daca o punea cineva dispecer si nu vorbea atata. Inchidea cu unul si suna la altul. Discutii ce nu sufereau amanare absolut deloc, cum ar fi distanta parcursa, destinatia, urari de pofta buna si pupicii bineinteles. In cazul in care nu imi era clar incotro ma indrept, cu siguranta mi-a intrat bine in cap dupa doua discutii de-ale doamnei, la telefon.
Nu vreau sa trag nici o morala, nici o concluzie, am sa va las pe voi sa o faceti.
Sper doar ca pe drumul spre urmatoarea destinatie a concediului meu sa am parte de ceva mai multa liniste pentru a putea fi mai mult in gandurile mele decat in ale lor.
Sa fiti cumpatati, in vorbe si fapte!
Pai mai frumusete mica si moldoveanca focoasa,pai la banii tai (sa nu ma cotrazici ca te cunosc) nu-ti permiti o masina? A? Si apoi concediu in bucuresti? Ptiu!!! Sau ai vrut sa-ti incarci plamanii cu un aer toxic din bucuresti? Pe viitor, ai grija unde-ti petreci concediul. Si daca nu-ti place sa sofezi, iti intind o mana de ajutor. Apropo`s, de ce nu ai plecat de langa babutza?! Sau de ce nu ai scos aifon-ul sa pui un rok, poate dansa baba si nu mai vorbea la telefon.
RăspundețiȘtergereDraga Costy, momentan nu mi-am permis o masina, insa sper ca asta se va intampla cat de curand. Cat despre concediu, e doar un popas spre destinatia finala, aer de munte proaspat, dar despre asta voi reveni intr-o alta postare. Multumesc!
ȘtergereE vina ta ca te-ai lasat afectata, draga mea :) Degeaba te revolti daca la momentul acela nu ai luat atitudine. Vb lui Costy, puteai sa te muti...sau...sa faci o observatie. :)
RăspundețiȘtergereEste adevarat ca nu am reactionat in nici un mod, pentru ca nu sunt genul care reactioneaza la nesimtire cu nesimtire. Si, pe de alta parte, nu voiam sa ma plang sau "sa ma revolt" pe ce mi s-a intamplat mie atunci, ci sa trag un semnal de alarma, in general, caci asta nu e prima data cand scriu despre asta si nu va fi, cu siguranta, nici ultima.
Ștergere