Astazi voi ocupa putin spatiu pe acest blog cu care v-ati obisnuit deja cu totii pentru a multumi, mai ales a va multumi voua, cititorilor mei, sau de fapt cititorilor sufletului meu.
Da, asa si este... mai des sau mai rar pun pe "monitor", ce-i drept, printr-o tastatura, gandurile mele, simtirile mele, iluziile si deziluziile, fericirea si intristarea mea, suferinta sau lacrimile mele. De cele mai multe ori, se pare, ca aceste cugetari coincid cu ale voastre.
Nu mica mi-a fost mirarea cand am inceput sa primesc feed-back pozitiv asupra celor scrise aici, fie ea proza sau poezie. Atat prieteni cat si necunoscuti... toti mi-ati fost alaturi si vreau sa multumesc!
In momentul inceperii acestui blog nu speram la sute de cititori, insa ii am... nu speram ca dupa o lectura sa reveniti pentru alta... nu speram ca in cadrul acestor cititori sa fie, ei bine, barbati. Si da! Sunt! Desi blogul se cunoaste clar ca e al unei fete, sensibile si mofturoasa uneori, cu lacrimi si zambete exact ca o fata oarecare, cititori sunt deseori barbatii. Nu stiu de ce o fac, nu ma intereseaza! Pur si simplu le multumesc!
Multumesc si voua, fetelor, pentru ca m-ati facut sa ma simt implinita si totodata comuna. Mi-ati confirmat ca gandurile mele sunt si ale voastre, m-ati abordat cu prietenie si nu cu invidie. Multumesc!
De cateva ori s-a intamplat sa vad la statusul vostru cuvinte, fraze, idei din ce le-am scris aici, sa ma incurajati sau sa va bucurati pentru mine. Multumesc!
Ati fost aici cand am avut nevoie de voi, iar eu sper sa nu va dezamagesc niciodata!
Pentru asta si pentru multe altele VA MULTUMESC!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu