Traim intr-o lume a vitezei, o era a noului si a stiintei. E adevarat, asa vad multi idealisti mileniul III, anii 2000, insa cu totul alta e parerea simplului roman ce isi duce traiul in minunea asta de tara numita Romania.
Traim intr-o tara a intereselor, a relatiilor - asa numitele "pile", a nesimtirii si, cat de curand, poate si a foamei.Un septembrie trist si nu datorita frunzelor care au inceput sa cada, a frigului ce ameninta sau ploii ce cade sau va urma sa cada, ci din cauza tuturor lucrurilor pe care noi oamenii le facem.
De cate ori nu ati mers si voi, linistiti, pe strada, care de altfel e domeniu public, si nu v-au invadat urechile cuvinte ce incep cu "p" si "m" pe care nu as putea vreodata sa le pronunt aici.
Si nu ar fi nimic daca asta ar fi tot... Se intampla, cel mai des fetelor, sa le fie adresate diverse alte cuvinte sau indrumari, categoric necesare unei bune conduite civile. Mi s-a intamplat deseori sa ma simt jicnita atat de aceste vorbe spuse fara pic de meditatie, dar cat si de vestimentatia unor tineri "trendy" care isi arata tot ce au mai de pret.
Ma simt jicnita intr-o tara in care se promoveaza incultura si publicitatea facuta in cel mai pornografic mod cu putinta.
Ma simt jicnita cand un tanar, poate de-o seama cu mine, cu studii superioare, nu stie sa faca doua acorduri intr-o propozitie. Cred ca ati intalnit si voi destule specimene care nu stiu de "sau" si "s-au", ori in care "imi" era de fapt "i-mi".
As vrea ca cineva sa imi explice unde s-a gresit?! Unde e respectul pe care odata il afisam, caci altfel intram in pamant de rusine?! Si unde e rusinea?!
Dar de ce sa cerem tinerilor cand totul pleaca de mai sus, de la iubitii si indeajuns votatii nostri parlamentari, care azi propun o lege iar maine o schimba, care considera romanul un sclav mai mult decat un om.Si voi ganditi asemenea...
Mi-e dor de-o Romanie curata, voioasa, infloritoare. Vreau sa aud glasuri de copii ce joaca seara ascunsa ori pietrele fetitelor alunecand pe ciment in jocul cifrelor si al picioarelor - sotron. Vreau sa aud iar glas de pasari si rasete din suflet.
Vreau romani cu zambetul pe buze si-o Romanie mai buna!
Dar oare fost-ai tu vreodata asa, Romanie?!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu