"Ceea ce nu traim la timp, nu mai traim niciodata."

E vremea schimbarilor si a deciziilor ferme. E vremea dorintelor implinite fara a tine seama de ceea ce ar putea gandi unul sau altul, dar in care conteaza ceea ce simt eu. E timpul frumos al regasirii cu mine, cu fericirea, cu iubirea.

In curand voi face un pas important in viata mea, cum ar fi sau a fost in viata fiecaruia. Voi face un pas care imi va aduce linistea de care am atata nevoie, si, mai ales, alaturi de cine am nevoie.
Am nevoie de spatiu pentru a ma desfasura, am nevoie de liniste pentru a-mi auzi gandurile, am nevoie de iubire pentru a ma simti implinita. Nicaieri altundeva afara de langa tine.

Cum spuneam, e vremea schimbarilor, asumarii riscurilor, dar a bucuriei si a implinirii sufletului. Vreau sa cred ca acum e timpul, ca acum sunt pregatita, ca acum e momentul meu, pentru ca, nu-i asa, daca nu traiesc acum nu mai traiesc niciodata. Anii nu se intorc, regretele vor veni, iar eu prefer sa regret ce am facut, nu ce n-am facut. Cred in iubirea ce i-o port, cred in iubirea ce mi-o poarta, cred ca vom trece cu bine peste toate neplacerile vietii, caci vor veni si ele, cred ca iubirea invinge intotdeauna.

Pentru tot, nu pot spune decat "Multumesc, Doamne, si ajuta-ma!"

I think I'm in love

In sfarsit pot spune asta! Incep sa iubesc!!!

De mult imi doream sa mai simt fluturasii aceia in stomac in momentul in care ma gandesc la el, cand ma saruta ori cand pur si simplu se uita in ochii mei. De mult imi doream sa imi fie dor de el, chiar daca nu l-am mai vazut decat de cateva ore. Abia asteptam momentul in care sa ii spun lui ca este minunea mea, omul pe care l-am asteptat atata timp. Si ai aparut!

Si da, am prins aripi, simt ca pot iubi din nou, si asta doar datorita tie, datorita felului tau de a-mi vorbi, de a ma privi, de a ma atinge si de a ma intelege. Tu esti minunea mea!

E devreme sa ma pronunt ca iubesc totusi, insa simt ca asta e calea, pe aici e drumul bun pe care trebuie sa continui, si mai ales, alaturi de tine!

Sunt fericita si implinita, insa, mai mult de atat sunt linistita si impacata cu mine si tot ce pot sa fac acum e sa iti multumesc!

E toamna-n sufletul meu...

1.33 - atat indica ceasul meu acum. Da, e dimineata si eu, ca un ritual deja, sunt tot aici, pe internet blocata, facand nici eu nu stiu ce.

Au trecut niste date importante si nu aveam cum sa nu vorbesc cate putin despre ele. Pentru cei ce nu stiti si nu ati aflat, pe data de 31 august este ziua Limbii Romane. Ei bine, da! In februarie a.c. a fost "proclamata" ziua limbii romane. Sper ca ati tinut cont de ea si ati avut grija ca virgulele, punctuletele, cratimele sa fie puse corect la locul lor, si, mai ales, ca verbele sa fie acordate, evident, cu subiectul! Nu voi face lectie de gramatica, ortografie ori nu voi incepe cu prelegeri, insa sper totusi intr-o imbunatatire a calitatii bietei limbi. Citisem la un moment dat o chestie ce mi-a placut mult (nu pot rezista sa nu v-o spun si voua!) ce zicea cam asa: "Dragii mei, nu vreau sa par usoara, dar va rog folositi-ma oricand vreti. Cu drag Gramatica." 

Stiu ca sunteti si voi satui de "copii" in loc de "copiii", de "sau" in loc de "s-au", de "mam" in loc de "m-am"... si exemplele pot continua. Iar cei care spun ca se accepta greselile de genul pe facebook ori prin alte medii online, eu spun clar si raspicat ca NU! Nu exista scuza pentru a scrie incorect gramatical. Exista doar prostie si indobitocire! 

Nu vreau sa mai continui pe subiectul asta, as putea vorbi la infinit, de altfel, insa nu imi face nici cea mai mica placere, cu atat mai putin cu cat stiu ca putini (chiar deloc) nu vor lua in calcul ceea ce scriu.

In alta ordine de idei, nu stiu daca sunt trista ori fericita, caci... A VENIT TOAMNA!

Da, cu tot ce inseamna ea... zile mai scurte, nopti racoroase, frunze caramizii, ploi marunte si dese... Pe langa asta a adus si astenia de toamna ce isi face de cap in corpul unora. Si asta nu e tot... toamna mai aduce cu ea si melancolie, regrete, pareri de rau, amintiri, dorinte... 

Hmm, deja ti-au trecut cateva prin minte, sunt convinsa! Si eu stau deseori si ma gandesc la un bilant a verii ce tocmai s-a incheiat. Sper ca totul sa evolueze (evident, spre bine). 

Sunt multumita cu tot ce am facut vara asta, insa un regret tot ramane in adancul inimii mele... Am uitat cum e sa iubesti, cu inima si sufletul, dar si cu trupul. Sa fiu alaturi de un EL care sa profite de toate atingerile mele si de toata atentia mea. Insa cred ca timpul nu e pierdut... vara s-a terminat, insa ne asteapta o toamna spectaculoasa, cu siguranta!

Sa aveti o toamna pe sufletul vostru!

Doza de Has vs. Creative Monkeys

Dupa o vacanta bine-meritata, va scriu din nou, din vacanta. Ce e drept am luat o pauza de scris doar, datorita mai multor probleme intervenite in ultima vreme. Insa unde se pot rezolva lucrurile mai bine si mai frumos decat in vacanta?! 

Asadar iata-ma din nou pe pozitii, cu noi comentarii, idei, ganduri. 

In seara asta m-am hotarat sa va scriu pentru ca sunt indignata, razvratita si putin dezamagita. Motivul e simplu si cred ca toti l-ati trait cel putin o data pe pielea voastra: invidia. 

Am tot vizionat in ultima vreme diverse vlog-uri si imi pare foarte rau ca s-a ajuns in a da cu noroi, a critica, a compara mai rau ca in fotbal. Nu stiu de ce lumea nu pricepe ca oamenii au gusturi diferite, nu e obligatoriu sa iti placa doar de unul singur, iar daca altii tind sa te ajunga din urma, de ce sa ii ataci?! 

Sa fiu mai concreta si mai concisa... De curand, aproximativ o luna, il urmaresc pe Mikey H. (Doza de Has). Mi se pare a fi un tip tare istet si cu un simt al umorului bine dezvoltat si calculat. Imi place ce face si mai ales imi place cum a reusit sa ajunga acolo unde a visat si poate chiar peste. Nu ma intereseaza si nu vreau sa caut asemanari intre el si altii, daca a copiat ori ba, daca a "plagiat" ori nu. Ma intereseaza ceea ce ajunge la mine, daca ma face sa ma simt bine, daca ma simt relaxata, daca ma amuza si toate conditionalele astea. 

Nu pot sa inteleg, ori poate nu vreau, de ce unii ca Creative Monkeys si mai putin cunoscutul Vlad Coste (ca imi si scapa nume lui) trebuie sa comenteze asupra unora ori altora. Or fi toti mai destepti ca altii? E drept ca fiind in aceeasi "breasla" tinzi sa te compari, tinzi sa crezi ca munca ta e mai eficienta si mai bine gandita, insa de ce critica? De ce nu te poti abtine si de ce nu poti fi multumit tu cu ceea ce faci? 

Pentru mine a fost o adevarata surpriza (neplacuta) cand am vazut comentariile celor de la Creative Monkeys asupra Dozei. Mi se pare praf aruncat in ochii celor ce ii apreciaza. Mi-au placut si imi plac in continuare Robotzii, sa nu se inteleaga gresit, numai ca nu sunt de acord cu ceea ce au facut, asa cum nu sunt de acord cu nimeni dintre cei care critica fara a da o solutie, fara a veni in ajutor ori fara a acorda o sansa. 

Respect Mikey pentru ceea ce faci, desi sansele ca tu sa citesti asta sunt cam mici! 

Respect pentru toti cei ce cred in ei si in ceea ce fac!

Te vreau cand nu te am, te alung cand esti al meu

Poate ca ti s-a intamplat si tie sa intri intr-o stare meditativa legata de viata in doi, de ce visezi si ce se va intampla in realitate, asteptari si crudul adevar. 

Mi se intampla sa imi doresc acea poveste de dragoste unde totul este perfect, lumea este prea nesemnificativa pentru noi, unde iubirea noastra invinge totul, copiii nostri sunt cei mai cuminti si ascultatori iar batranetea ne este promisa a fi una linistita si fericita. 

Mi se intampla sa am momente in care doar ideea casatoriei sa ma sperie, sa ma ingrozeasca, sa ma faca sa ma intreb daca eu pentru asta sunt croita. 

Si cred si eu ca barbatii cred ca, noi, femeile, suntem de neinteles. Eu, clar, sunt! Am avut momente cand eram atat de aproape de a face marele pas, insa doar inchipuirea momentelor ce vor urma dupa frumoasa petrecere ma ingrozeau. 

Acum imi doresc tot mai mult o familie... Am ajuns din nou in acelasi punct si cred tot mai mult ca mereu vom vrea exact ceea ce nu avem. Avem bani, vrem dragoste, avem dragoste, vrem copii, avem copii, vrem liniste, avem liniste, vrem calatorii... si lista poate continua.

Si imi doresc un suflet curat si sincer, care sa ma poarte pe aripile iubirii, sa imi arate rasaritul fericirii. 

Cuvinte

Cuvinte... le invatam de mici crezand ca vor aduce bucurii, zambete si distractie. Le aprofundam in scoli si le dezvoltam pentru ca mai tarziu sa le folosim pentru a rani. 

Cuvintele sunt armele cele mai la indemana pentru a supara, umili, jicni, pentru a face pe cineva sa sufere. Cuvintele sunt acelea ce pot arata totodata dragoste, intelegere, admiratie, si nu in ultimul rand ele sunt cele ce pot cel mai bine arata regretul si dorinta de iertare.

Folosim cuvinte oricand, pana si somnul ne este redat in cuvinte, sub forma de vise. 

Cuvinte folosesc si eu, cu precadere aici, pentru a-mi exprima toate sentimentele, furia si neintelegerea, tristetea si regretul, iubirea si deziluzia. Cuvintele sunt singurele ce ma pot intelege si ce nu spun decat ceea ce eu vreau sa spun. 

Am folosit adesea cuvinte frumoase pentru persoane urate, si cuvinte urate pentru persoane frumoase. Caci asa ne este firea, si ajung sa ma intreb de ce e viata atat de nedreapta? De ce nu stim sa alegem vorbele, pentru a fi in concordanta cu sufletele persoanelor din jurul nostru? 

Cuvintele... odata aruncate ele nu se mai intorc, nu le mai poti recupera, nu poti repara efectul produs de ele. 

Imi aduc aminte de cuvinte frumoase, de cuvinte ce m-au cucerit, ce m-au induiosat, ce m-ai facut sa iubesc. Imi aduc aminte de voci ce rosteau aceste cuvinte. Imi aduc aminte de vorbe ce m-au ranit, ce m-au schimbat si m-au inrait. Imi aduc aminte de voci ce rosteau aceste cuvinte... 

Mi-e dor sa mai ascult cuvinte, mi-e dor sa mai ascult voci, mi-e dor...

Aceeasi EU

Am adunat in mine multe... amintiri, tristeti, bucurii, dezamagiri, succese, realizari, deziluzii, lipsuri, vorbe... Toate s-au strans in suflet si nu le pot da afara sub nici un chip. Pastrez aceeasi fata impersonala, fara pic de emotie, doar cu multa indiferenta aparenta.

S-au adunat multe vise ce niciodata nu s-au realizat si cu cat trece timpul cu atat mai mult imi par de neajuns. 

S-au adunat iubiri ce nu m-au implinit, ce nu mi-au umplut golul intr-atat cat sa nu-i mai simt lipsa. 

S-au adunat seri cu lacrimi pe obraji, gandindu-ma la tine, la vocea ta si la promisiunile tale. 

S-au adunat veri in care admiram cuplurile indragostite. 

S-au adunat ani in care suferinta si dragostea s-au luat la intrecere in inima mea, fiecare castigand primul loc in nenumarate randuri. 

S-au adunat toate povestile si rezultatul e doar unul singur: EU. Eu cea de azi, cea de acum, cea de aici. Eu cea care vrea sa fie tot mai mult cea de dinainte. 

S-au adunat toate si inca se vor mai aduna...