A trecut deja o vreme buna de cand n-am mai vorbit... Suna a cantec ieftin comercializat neincetat pe posturile de radio, insa e mai mult de atat.
Pentru mine atat de mult si multe... Probabil ca ar fi trebuit sa uit, ar fi trebuit sa o iau de la capat, ar fi trebuit sa fiu alta, si sunt! Sunt alta, mai dura, mai rautacioasa, mai sceptica si indoielnica. Am luat-o de la capat doar ca nu cred ca e capatul potrivit sau poate e doar indoiala de inceput de drum. Dar de uitat... de uitat nu voi uita niciodata!
Chiar si acum, dupa atat timp in care nu stiu absolut nimic despre tine, gandul mi-l indrept catre tine, nedrept pentru sufletul meu. Imi aduc aminte de fiecare cuvant pe care mi-l spuneai si fiecare mangaiere. Imi amintesc de toate momentele placute pe care le-am trait... Si ce ma doare mai tare e ca sunt constienta ca nu dau din start nici o sansa altei iubiri in viata mea. Ma doare ca iubesc pe cineva care nici nu stiu daca m-a iubit vreodata. Am zis iubesc? Oare sa fie asa? Nu stiu daca mai iubesc, daca mi-e dor de momente placute, ori daca vreau pur si simplu pe cineva langa mine, care sa ma inteleaga, sa imi fie alaturi si sa ma iubeasca.
Vreau sa uit, desi stiu ca nu voi putea vreodata. Asa cum nu am uitat de nici o relatie de-a mea, caci cu fiecare a fost ceva special, intr-un mod sau altul.
Am ales sa imi vad de drum, doar ca pe alt drum, pe drumul carierei, pentru a acoperi golul din inima mea. Si, multumesc celui de sus, e din ce in ce mai bine. Sunt din ce in ce mai implinita...dar lipseste iubirea.
Si aici ajung la concluzia: poti avea orice, daca nu ai dragoste, nu ai nimic.
