Fericita... ca asa vreau eu!

Este mesajul ce imi inunda creierul de cateva saptamani incoace. Este autosugestie, egoism, adevar, minciuna sau cum vreti voi sa ii spuneti, dar asta simt!

Cautam mereu diverse motive pentru a fi fericiti, asteptam evenimente ori lucruri pentru a putea spune ca suntem fericiti insa nu cautam niciodata ceea ce avem deja. E adevarat! Si eu am teluri, am planuri, am vise... insa nu inseamna ca nu pot fi fericita. Cum? Analizez ce am si ma bucur de orice lucru. De exemplu sunt fericita ca parintii si toata familia imi e alaturi si ma sprijina in orice, pentru ca am toate simturile, pentru ca am un serviciu si un colectiv de milioane, pentru ca e un suflet care se gandeste la mine, pentru ca afara ninge, pentru ca ies cu prietenii, pentru ca am prieteni, pentru ca sunt eu si nimeni altcineva!

Cineva ma intreba la un moment dat "Tu si restul lumii sau noi toti?". Ei bine, EU si restul lumii, desi par egoista. Cred ca toti ne gandim in primul rand la buna starea noastra dupa care a celorlalti. Ca ne pasa de cei din jur e partea a doua, plan secund. 

 

Imi place sa cred despre mine ca sunt o fata ca oricare alta, cu bune si cu rele, dar care indrazneste mai mult decat altii. O fata care iubeste cu inima si sufletul, care simte! 

Sa fiu sincera vroiam sa va vorbesc despre mine, despre cum sunt eu in viata mea de zi cu zi, pentru ca poate  desi multi v-ati facut deja o parere din ce ati citit pana acum, ati vrea sa aflati despre mine prin mine, ori altfel spus cum gandesc eu despre mine... Dar voi lasa acest subiect pentru urmatoarea postare, ce sper ca nu va intarzia sa apara!

 

Revenind... fericirea ne-o inducem! N-o mai astepta...cand te vei casatori, cand vei avea primul copil, al doilea... cand o sa intre copilul la facultate ori cand voi iesi la pensie... Fericirea e acum! 

Fii fericit, zambeste si vei simti cum lumea se schimba in jurul tau!

Cu drag, 

O fata imperfect de fericita

Sete... de cultura

Simt tot mai acut in ultima perioada nevoia sa citesc... sa ma informez, dar mai ales sa imi largesc orizontul. 

Astfel, in seara asta am vrut sa caut "vorbe intelepte", fara a sti peste ce voi da, intr-o simpla cautare pe un anume motor de cautare de pe internet... Octavian Paler! Un scriitor si un talent ce merita apreciat! Iar daca nu imi credeti cuvantul voi atasa aici cateva randuri care cu siguranta va vor face sa ganditi!

"Avem timp pentru toate. Sa dormim,
sa alergam in dreapta si in stanga,
sa regretam ce-am gresit si sa gresim din nou,
sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine,
avem timp sa citim si sa scriem,
sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris,
avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam,
avem timp sa ne facem iluzii
si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu.
Avem timp pentru ambitii si boli,
sa invinovatim destinul si amanuntele,
avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare,
avem timp sa ne-alungam intrebarile,
sa amanam raspunsurile,
avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam,
avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem,
avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa-aceea,
avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem.
Avem timp pentru toate.
Nu e timp pentru putina tandrete.
Cand sa facem si asta murim."

Avem timp de toate, insa nu de a aprecia ceea ce e in jurul nostru, nu pentru a ne aprecia pe noi ca fiinte si persoane unice si deosebite! Fii altfel! Macar azi! Sau maine!

O zi perfecta pentru o femeie imperfecta

Da! Ma consider imperfecta din toate punctele de vedere si ma bucur de acest lucru de fiecare data cu orice ocazie!
Pentru ca reactionez in moduri neasteptate, pentru ca fac lucruri neasteptate, pentru ca ma bucur pentru lucruri marunte, pentru ca plang din orice "rahat", pentru ca iubesc desi inima mi-a fost ranita de atatea ori, pentru ca iert chiar daca ma doare, pentru ca... Pentru toate motivele din lumea asta sunt imperfecta!

Dar ziua mea a fost perfecta, condimentata cu multe urari de bine, cu flori si zambete, cu dragoste si respect!
O zi speciala in care am fost regina, in care m-am bucurat de toti si toate, in care tristetea nu a avut ce cauta pe fata mea. A fost o zi splendida! A fost ziua mea!

Nu am uitat insa ca pe 12 ianuarie, acum 12 luni a luat fiinta acest blog, unde v-am impartasit bucuriile si tristetile mele, unde mi-am zis oful si unde am ras alaturi de voi! Chiar in 12 ianuarie seara, intr-o camera de hotel, departe de casa eram cu gandul la cititorii mei, si am scris... Sper ca voi publica cat de curand gandurile mele aici...

Va doresc voua ce imi doresc mie si un pic mai mult, va doresc multi ani de fericire si de multa iubire!

Sa traim... bine!

Craciun, check, Revelion, check.... Next: Boboteaza, Sf. Ion... si Sf. Asteapta...
Au trecut sarbatorile de iarna de final de an, dar cum suntem romani, incepem anul in forta, cu alte mii de sarbatori, ca asa suntem noi, petrecem pentru cel mai mic si nesemnificativ motiv, toti sfintii si sfintele, taierea motului, a doua, a treia si a n-spea zi dupa nunta, prima menstruatie, prima relatie sexuala, primul salar (de parca ar fi miliarde), etc, etc... Orice e prilej de veselie si sarbatoare! In consecinta... astia suntem...

Si cum romanul, pe langa faptul ca e un petrecaret innascut, e si fudul... a fost imposibil sa nu remarc urmatoarele, in special in noaptea de revelion:
- toti complexatii si-au scos in fata hainele cele mai scumpe, toate bijuteriile si s-au impodobit "frumos";
- tone de parfum ieftin s-au consumat la fiecare minut;
- bautura a fost si de aceasta data temelia unei seri extraordinare, s.a.m.d.

Ce mi-a atras atentia, in sensul negativ, a fost o babuta, de altfel foarte apriga la gura, doar ca nu unde si cu cine trebuia... Nemultumita de abonamentele scumpe, care, in opinia ei, ar trebui sa fie gratuite, intoarsa total impotriva tuturor, slavind pe Ceausescu, iar restul toti o duc mai bine decat ea... inclusiv si mai ales tinerii...
Pe aceasta cale anunt: tinerii din ziua de azi sunt cei mai dezavantajati din toate punctele de vedere... casa nu le ofera nimeni, iar posibilitatea de a cumpara una e aproape nula, studiile oricat ar fi de multe sunt practic nefolositoare, iar pentru informatia unora ca acea doamna, faptul ca pe vremea raposatului te angaja avand doar 4 clase nu era tocmai o mandrie!

Aud tot mai des babaciuni de genul acesteia care isi doresc sistemul ceausist... Ori sunt nebuna eu, ori ei... Ori dam inainte ori stam pe loc? Nu neg faptul ca situatia nu e roz, de fapt nici macar gri nu pare, dar nu inseamna ca daca privim inapoi o sa fie mai bine...
Sunt dezgustata de o parte din romani, de mentalitatea invechita si de "neputinta" unora.

Tu te-ai intrebat vreodata cum te-ai putea ajuta sa o duci mai bine, intr-o tara a intereselor?!