- De ce? De ce ai vrut sa ma faci sa te iubesc atunci cand iti spuneam ca nu voi mai iubi cand stiai ca urmatorul pas pe care aveai sa il faci era sa pleci?
- De ce? De ce ai ales sa iti faci cuibul in inima mea ca apoi sa il parasesti, plecand in cautarea altui loc propice unui alt cuib, pe care, in mod probabil, il vei abandona la fel de repede, imediat ce abia se va aprinde scanteia si va incepe sa se incalzeasca?
- De ce? De ce ti-ai folosit armele reci: privirea adanca si cuvintele abstracte, din care orice femeie ar extrage doar ce ii place, asta fiind doar o strategie de-a ta de a avea cat mai multe cuceriri?
- De ce? De ce faci ca totul sa imi para ca poate fi perfect, ca apoi perfectiunea sa se spulbere?
Asta sa fie oare arta barbatului cuceritor? A acelui "Don' Juan"? Un om fara sentimente, doar cu instincte animalice, primitive? Si nu o spun pentru ca ar fi violent, ci din contra, gratios, cu ochi blanzi si vicleni pana cand isi prinde prada... Odata prada consumata, merge mai departe... Vreau o viata noua, vreau sa cred ca inca mai sunt persoane ce cred in adevaratul sentiment al iubirii, dar simt ca nu mai pot. Lacrimile imi inunda fata sub lumina difuza a lampii si sub durerea infinita a pieptului si cu fiecare lacrima ce porneste din coltul ochiului imi promit mie ca nu voi mai iubi. Cu fiecare lacrima mai pun o caramida la zidul inimii mele, iar toate le va putea da jos o sigura fiinta: copilul meu.
Iubesti.... si ce folos? Cand totul e doar soare si flori si deodata se naruie si devinde prapastie si cer noros?
Viata e mult prea scurta, oamenii mult prea rai...
Sick of crying,
Tired of trying,
I'm outside smiling,
Inside dying.
